Când este vorba de scrierea cuvântului din titlul articolului, mulți ezită între cele două forme (cu un –i sau cu doi –i) – „cunoștiință” sau „cunoştinţă”, fapt generat, probabil, de asemănarea, din punctul de vedere al structurii fonetice, cu substantivul conștiință. Dacă, într-adevăr, conștiință (sentiment, intuiție pe care ființa umană o are despre propria existență) se scrie cu doi –i, singura formă corectă pentru cuvântul din titlu este cunoştinţă (cu un –i), plural cunoştinţe, sensul termenului fiind: 1. Cunoaștere (2). Expr. A avea (sau a lua) cunoştinţă de ceva = a ști, a fi informat. A aduce (ceva) la cunoştinţa cuiva = a informa pe cineva (despre ceva).
Cunoașterea corectă a formei cuvintelor este esențială pentru comunicarea clară și precisă. Confuzia frecventă între cunoștința și cunoștință nu este doar o problemă de ortografie, ci și una de înțelegere a sensurilor diferite ale acestor cuvinte. Prin elucidarea acestei diferențe, putem evita ambiguitățile și ne putem exprima ideile mai clar.
A aduce la cunoştinţa publică = a da de știre tuturor. În cunoştinţă de cauză = cunoscând bine ceva; Facultatea de a simți, de a primi impresii din afară. Expr. A-și pierde cunoştinţa = a nu mai ști de sine, a leșina. (Rar) A-și veni în cunoştinţă = a se trezi din leșin. (Rar) Minte, rațiune. 2. (La pl.) Totalitatea noțiunilor, ideilor, informațiilor pe care le are cineva într-un domeniu oarecare. 3. Persoană pe care vorbitorul o cunoaște. Expr. A face cunoştinţă cu cineva = a lega relații sociale cu o persoană. (Fam.) A face cuiva cunoştinţă cu cineva = a prezenta pe cineva cuiva. 4. (Înv.) Mulțumire, recunoștința (DEX).
Scrierea cu un –i a cuvântului cunoştinţă este justificată de faptul că este un derivat, de la verbul a cunoaște, cu sufixul –ință (după modelul fr. connaissance).
Recunoașterea subtilităților limbii române ne poate ajuta să ne îmbunătățim nu doar scrierea, ci și comunicarea verbală. Utilizarea corectă a termenilor cunoștința și cunoștință reflectă o înțelegere mai profundă a limbii și a contextelor în care acestea sunt folosite. Prin familiarizarea cu aceste detalii, ne putem asigura că mesajul nostru este transmis în modul cel mai eficient. Cum este corect: niciun sau nici un?
 -“cunoştiinţă” sau “cunoştinţă”, fapt generat, probabil, de asemănarea, din punctul de vedere al structurii fonetice, cu substantivul conştiinţă.){kind=link}