E uşor de constatat că mulţi vorbitori de limba română ezită atunci când este vorba de utilizarea adverbului din titlul articolului. Până la ediţia din 2005 a DOOM (Dicţionarul ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române), singura formă corectă (acceptată conform normelor) era deseară, justificată de faptul că este vorba de un cuvânt format prin compunere, din prepoziţia de şi substantivul seara.Cum este corect - deseara sau diseara

Cum s-a întâmplat şi în cazul altor cuvinte, o variantă considerată incorectă, până la un anumit moment, dar folosită de mulţi vorbitori, până la urmă a fost acceptată, astfel că, în DOOM, 2005, figurează atât deseară, cât şi diseară (mai uşor de pronunţat). Mai mult, recomandarea specialiştilor este acum pentru diseară, fapt indicat în DOOM prin trecerea acestei forme ca prima variantă ( ! diseară/ deseară), iar semnul exclamării din fata cuvântului (în dicţionar) arata schimbarea faţă de ediţiile anterioare ale acestuia (aşadar, ori de câte ori apare semnul exclamării în faţa unui cuvânt din DOOM, acesta este semnul unei schimbări în privinţa variantelor considerate ca fiind corecte).

Citește și:  Cum este corect – complect sau complet?

Prin urmare, este corect să spunem, de exemplu : Diseară voi avea grijă să îmi fac bagajele pentru excursie, dar şi Mă voi ocupa de lucrurile mai puţin importante deseară.

4 COMENTARII

  1. Iarăși este nevoie de simplificare: diseară mă voi duce teatru; Nevasta prepară masa de seară.

  2. Poate in Oltenia- Muntenia se foloseste ,,diseara” .In cea mai mare parte a tarii ,te zgarie la urechi daca auzi pe cineva zicand:Diseara.

  3. ,,ma am” (mai am)…,,u an” (un an)…,,decat” ( doar ,numai )…,,diseara”(deseara) …,,ei e multi “(ei sunt multi)..sunt doar cateva exemple de grai din Oltenia Muntenia si Miticenia (Bucuresti).Nu mai incercati sa ne faceti sa vorbim ca voi.

  4. Graiurile (muntean, oltenesc, banatean,maramuresean, moldovenesc etc.) sunt o realitate si este foarte bine ca s-au conservat de-a lungul timpului, au savoare, autenticitate, sunt marturii despre forma veche a limbii romane. Se folosesc in comunicarea orala, intre prieteni, cunostinte, in familie. In literatura, multi scriitori mizeaza pe graiuri, pentru a reface o anume atmosfera a locului sau a timpului. Regulile mentionate in articol si nenumarate altele vizeaza limba romana literara, adica forma cea mai ingrijita a limbii, cea pe care este obligatoriu sa o folosim in scris, in vorbire, in contexte oficiale sau mai putin oficiale, dar in care ar fi total nepotrivit sa apelam la un limbaj cu particularitati regionale. Aici nu este vorba de “mitici” sau de alte categorii, ci de respectul fata de limba romana si de constientizarea importantei regulilor. Altfel ne vom trezi cu o limba romana in care fiecare ar adauga, dupa ureche, forme gresite (din nestiinta), englezisme, frantuzisme, regionalisme, forme populare etc., intr-un amalgam in care nici limba nu ar mai avea identitate.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.