Când este vorba de structuri care cuprind substantive care denumesc nume de funcţii sau de profesii, precum cele din titlul articolului, asociate femininului doamna“Doamna director”/”doamna directoare”, “doamna preşedintă”/”doamna preşedinte”, “doamna ministră”?”doamna ministru” etc. – chiar şi părerile lingviştilor sunt împărţite în privinţa folosirii formei de masculin sau feminin.

De exemplu, George Pruteanu, în diversele articole publicate, ca şi în celebra emisiune din anii ’90 – Doar o vorbă să-ţi mai spun – aprecia că, în cazurile în care există o formă de feminin frecvent utilizată, e firesc ca aceasta să fie folosită – de exemplu, doamna directoare, doamna preşedintă, doamna ingineră. În alte cazuri, formele feminine au apărut mai târziu sau sunt mai puţin utilizate, par artificiale şi, în aceste situaţii, este bine să se conserve forma de masculin – doamna ministru, doamna prefect etc.

În mod asemănător, Rodica Zafiu, prof.dr. la Facultatea de Litere, din cadrul Universitatii Bucureşti, observă că, dacă în alte limbi (engleza, franceza) utilizarea frecventă a formelor de feminin pentru profesii şi funcţii este generată şi de accentuarea militantismului feminist, în limba română se manifestă tendinţa inversă, de folosire a masculinului, în toate cazurile, pentru că pare mai « oficial » şi mai politicos, în timp ce formele feminine ar ţine, mai degrabă, de registrul familiar. Cu toate acestea, şi prof. dr. Rodica Zafiu susţine necesitatea utilizării formelor fireşti, impuse de uzul limbii – doamna directoare, doamna profesoară, doamna ingineră etc., şi, în niciun caz, excese de felul domnişoara student, doamna ministresă etc.

Aşadar, concluzia ar fi că sunt admise ca fiind corecte ambele forme (de masculin şi de feminin) în multe cazuri – “doamna director”/”doamna directoare”, “doamna preşedintă”/”doamna preşedinte”, “doamna ministră”/”doamna ministru”, “doamna inginer”/”doamna ingineră”, doamna profesoară/doamna profesor etc.şi că opţiunea pentru una sau alta dintre forme rămâne la latitudinea celui care o utilizează (putandu-se, eventual, imprima o notă mai politicoasă/oficială, prin forma de masculin). În unele cazuri, există şi forme incorecte (neadmise de normele lingvistice), de exemplu, se poate spune doamna doctor (o formă de adresare mai sobră), doamna doctoriţă (familiar), dar doamna doctoră este greşit.

În privinţa ortografierii cu majusculă sau cu minusculă, trebuie precizat că, în interiorul unui enunţ, denumirile de funcţii/profesii se scriu cu litera mică (ministru, prefect, profesor, doctor, director etc.),  dar numele complete de funcţii se scriu cu litera mare (de exemplu, Ministrul Afacerilor Externe). În formulele de adresare (din corespondenţa oficială, cereri etc.), primul cuvânt se scrie, obligatoriu, cu litera mare, iar funcţia se poate scrie şi cu majusculă şi cu minusculă – Doamnă Director (Directoare)/Doamnă director (directoare), Doamnă Preşedinte (Preşedintă)/Doamnă preşedinte (preşedintă) etc.

 

loading...

5 COMENTARII

  1. 1. Nu sunt de acord cu minuscule in adresare!
    2. Luptati pentru salvarea limbii romane ca e pe duca si terfelita inclusiv de lucratorii din media! Cel putin “ca si” este innebunitor!(Ditamai profesoara care dorea sa infiinteze un fel de club al profesorilor elitisti, s-a exprimat”eu, ca si profesoara”!As lapida-o in piata publica in fata elevilor!
    Dar mai apare si “vreau ca sa” si multe altele!
    3. Saracia de vocabular e abominabila: “o gramada de”…(la lucratorii din tv)
    4. Utilizarea unor expresii argotice utilizate in anii comunismului(tot la tv); a da cu subsemnatul, a ridica mingea la fileu , a-si trage o masina/roschie, costum etc
    MI-E TEAMA CA E DEJA PREA TARZIU!

  2. Si-a pierdut cunostinta sau constienta? Cred ca a doua forma, adica nu mai e constient.

  3. E atât de simplu. Funcția este director. Rezultă o singură formă corectă: doamna director. De silă să învățăm să ne exprimăm corect, am inventat bazaconia asta cu “este corect în ambele moduri”… Jenant.

  4. ” Este corect in ambele moduri” nu este o… ” bazaconie”, nici “jenant”, este o tendinta in limbajul contemporan, acceptata de normele lingvistice, a carei justificare o gasiti in cuprinsul articolului!… Trebuie sa ne obisnuim sa gandim si sa intelegem ca orice limba este un sistem dinamic, influentat de diverse realitati si ca unele schimbari sunt justificate!… Ce ati zice daca am vorbi astazi ca in urma cu trei-patru secole?…

LĂSAȚI UN MESAJ