Când este vorba de structuri care cuprind substantive care denumesc nume de funcții sau de profesii, precum cele din titlul articolului, asociate femininului „doamna” – „doamna director”/„doamna directoare”, „doamna președintă”/„doamna președinte”, „doamna ministra”/„doamna ministru” etc. – chiar și părerile lingviștilor sunt împărțite în privința folosirii formei de masculin sau feminin.
De exemplu, George Pruteanu, în diversele articole publicate, ca și în celebra emisiune din anii ’90 – „Doar o vorbă să-ți mai spun” – aprecia că, în cazurile în care există o formă de feminin frecvent utilizată, e firesc ca aceasta să fie folosită – de exemplu, „doamna directoare”, „doamna președintă”, „doamna ingineră”. În alte cazuri, formele feminine au apărut mai târziu sau sunt mai puțin utilizate, par artificiale și, în aceste situații, este bine să se conserve forma de masculin – „doamna ministru”, „doamna prefect” etc.
În mod asemănător, Rodica Zafiu, prof. dr. la Facultatea de Litere, din cadrul Universității București, observă că, dacă în alte limbi (engleza, franceza) utilizarea frecventă a formelor de feminin pentru profesii și funcții este generată și de accentuarea militantismului feminist, în limba română se manifestă tendința inversă, de folosire a masculinului, în toate cazurile, pentru că pare mai „oficial” și mai politicos, în timp ce formele feminine ar ține, mai degrabă, de registru familiar.
Cu toate acestea, și prof. dr. Rodica Zafiu susține necesitatea utilizării formelor firești, impuse de uzul limbii – „doamna directoare”, „doamna profesoară”, „doamna ingineră” etc., și, în niciun caz, excese de felul „domnișoara student”, „doamna ministresă” etc.
Așadar, concluzia ar fi că sunt admise ca fiind corecte ambele forme (de masculin și de feminin) în multe cazuri – „doamna director”/„doamna directoare”, „doamna președintă”/„doamna președinte”, „doamna ministra”/„doamna ministru”, „doamna inginer”/„doamna ingineră”, „doamna profesoară”/„doamna profesor” etc. – și că opțiunea pentru una sau alta dintre forme rămâne la latitudinea celui care o utilizează (putându-se, eventual, imprima o notă mai politicoasă/oficială, prin forma de masculin).
În unele cazuri, există și forme incorecte (neadmise de normele lingvistice), de exemplu, se poate spune „doamna doctor” (o formă de adresare mai sobră), „doamna doctoriță” (familiar), dar „doamna doctoră” este greșit.
În privința ortografierii cu majusculă sau cu minusculă, trebuie precizat că, în interiorul unui enunț, denumirile de funcții/profesii se scriu cu litera mică (ministru, prefect, profesor, doctor, director etc.), dar numele complete de funcții se scriu cu litera mare (de exemplu, Ministrul Afacerilor Externe).
În formulele de adresare (din corespondența oficială, cereri etc.), primul cuvânt se scrie, obligatoriu, cu litera mare, iar funcția se poate scrie și cu majusculă și cu minusculă – „Doamnă Director (Directoare)”/„Doamnă director (directoare)”, „Doamnă Președinte (Președintă)”/„Doamnă președinte (președintă)” etc.
Detalii și context suplimentare: Utilizarea corectă a titulaturilor în limba română reflectă nu doar respectul pentru normele gramaticale, ci și pentru persoana căreia i se adresează. Este important să cunoaștem diferența dintre doamna director și doamna directoare, doamna președintă față de doamna președinte, și doamna ministra în contrast cu doamna ministru, pentru a comunica în mod adecvat în diferite contexte profesionale și oficiale.
Aplicații în context real:
- Într-un mediu academic sau profesional, doamna directoare este forma preferată pentru a se referi la o femeie care ocupă această poziție.
- Când vorbim despre o femeie care deține funcția de președinte, doamna președintă este termenul corect.
- În sfera politică, doamna ministra este utilizată pentru a se referi la o femeie care ocupă poziția de ministru.
Resurse pentru aprofundare: Înțelegerea corectă și utilizarea acestor titulaturi reprezintă un pas important în asigurarea unei comunicări respectuoase și adecvate. Dacă dorești să explorezi mai multe despre utilizarea corectă a altor expresii sau titluri în limba română, te încurajăm să citești articolul nostru Cum este corect: niciun sau nici un?.
1. Nu sunt de acord cu minuscule in adresare!
2. Luptati pentru salvarea limbii romane ca e pe duca si terfelita inclusiv de lucratorii din media! Cel putin „ca si” este innebunitor!(Ditamai profesoara care dorea sa infiinteze un fel de club al profesorilor elitisti, s-a exprimat”eu, ca si profesoara”!As lapida-o in piata publica in fata elevilor!
Dar mai apare si „vreau ca sa” si multe altele!
3. Saracia de vocabular e abominabila: „o gramada de”…(la lucratorii din tv)
4. Utilizarea unor expresii argotice utilizate in anii comunismului(tot la tv); a da cu subsemnatul, a ridica mingea la fileu , a-si trage o masina/roschie, costum etc
MI-E TEAMA CA E DEJA PREA TARZIU!
Si-a pierdut cunostinta sau constienta? Cred ca a doua forma, adica nu mai e constient.
E atât de simplu. Funcția este director. Rezultă o singură formă corectă: doamna director. De silă să învățăm să ne exprimăm corect, am inventat bazaconia asta cu „este corect în ambele moduri”… Jenant.
” Este corect in ambele moduri” nu este o… ” bazaconie”, nici „jenant”, este o tendinta in limbajul contemporan, acceptata de normele lingvistice, a carei justificare o gasiti in cuprinsul articolului!… Trebuie sa ne obisnuim sa gandim si sa intelegem ca orice limba este un sistem dinamic, influentat de diverse realitati si ca unele schimbari sunt justificate!… Ce ati zice daca am vorbi astazi ca in urma cu trei-patru secole?…
Ambele forme sunt admise ca fiind corecte(de masculin şi de feminin) în multe cazuri – “doamna director”/”doamna directoare”, “doamna preşedintă”/”doamna preşedinte”, “doamna ministră”/”doamna ministru”, “doamna inginer”/”doamna ingineră”, doamna profesoară/doamna profesor etc. – şi că opţiunea pentru una sau alta dintre forme rămâne la latitudinea celui care o utilizează (putandu-se, eventual, imprima o notă mai politicoasă/oficială, prin forma de masculin). În unele cazuri, există şi forme incorecte (neadmise de normele lingvistice), de exemplu, se poate spune doamna doctor (o formă de adresare mai sobră), doamna doctoriţă (familiar), dar doamna doctoră este greşit.
Vă multumesc că m-ați luminat! Eu cu cine votez?
Firesc ar fi să se simplifice formulele de adresare: Doamnă Președintă; Doamnă Ministru; Doamnă Directoare; Doamnă Doctor; Doamnă Ingineră. Alte forme de adresare nu fac decât să complice și să dea naștere la tot felul de interpretări.
Dar in formula Stimata….scriem Stimata doamna director, Stimata Doamna Director, Stimata doamna Director ? Cum e corect ?
Se accepta ca fiind corecte ambele variante – si cu majuscule (Doamna Director) si cu minuscule (doamna director).
Dacă mai apare încă un element sau doi, precum Pruteanu, indivizi care cer ca limba română să se îmbogățească continuu, atunci sigur limba română v-a dispărea în timp. Principala vină o are (computerul) tehnologia electronică.
Al doilea vinovat este că în școală, profesorii sunt scoși ca pe bandă și ei nu cunosc perfect limba română.
Profesorii ar trebui examinați periodic iar programa școlară ar trebui să cuprindă și câte o oră de gramatică a limbi române într-o zi de școală.
Valabil pentru toată țara indiferent de etniile zonale.
Susțin mai degrabă domnul sau doamna urmată de funcție,care de obicei este masculină,decât ambele variante cum reinventează unii după normele europene….Așadar Doamnă Director,Doamnă Procuror,Doamnă Inspector….etc.Scurt și cumprinzător!
diogene, perfect de acord cu DVS.
Sunt pentru utilizarea formelor de feminin, pentru că altfel mi se pare artificial… de ce să consideri că masculinul are o conotație „oficială” pe care apoi să o aplici și femeilor care dețin anumite funcții? Poate dintr-o tradiție în care doar bărbații accedeau la funcțiile publice, de conducere, cumva „respectabile”, dar acest lucru nu mai corespunde situației din prezent și nici viitorului în care ne dorim ca egalitatea să valoreze ceva cu adevărat.
Recunosc că am o dilemă în ceea ce privește doctoră/doctoriță (da, știu că prima e considerată ‘greșită’ și totuși…)
Altfel, formele feminine ar trebui să vină cu aceeași legitimitate precum contrapartea masculină, nu să fie un fel de anexă discutabilă. Iar dacă tradiția patriarhală nu aduce acest bagaj cultural, îl putem învăța în prezent, din experiențele relevante!
Foarte interesante si pertinente aceste sublinieri! Da, formele feminine nu ar trebui sa fie „un fel de anexa discutabila”! Si da, traditia patriarhala este inca puternica! Ma intreb daca opiniile „masculine” 🙂 ar rezona cu un astfel de punct de vedere!
…rezonez în totalitate.Au dispărut și vor dispărea popoare,limbi scrise și vorbite,religii,tabuuri și mentalități.Schimbarea provocată de globalizare și ușurința cu care copiii și tinerii vor și se adaptează noutăților ,schimbului impresionant de idei,expierențe etc etc… toate acestea par să ducă, într-un viitor nu foarte îndepărtat la simplificarea tuturor limbilor planetare și apariției poate…a uneia singure;…ceea ce -după umila mea părere- nu-i o tragedie.Totul evoluează sau cel puțin e într-o continuă și profundă schimbare…