Elocvent sau elogvent? Pe un forum educațional (o „cafenea a profesorilor”!), într-o controversă pe o anumită temă, cineva se întreba cu revoltă: „Exemplele mele nu sunt elocvente”? Pe un altul, și mai cunoscut, tot „educațional”, altcineva, exprimându-și o nemulțumire și mai mare în legătură cu școala și examenele, înfierându-i pe „inculți”, apelează la un exemplu zdrobitor: „Cred că cel mai elocvent este proaspătul și celebrul exemplu din timpul bacului cu subiectul de la română cu țăranul intelectual…”.
Cuvântul menționat în titlul articolului se bucură de „succes” și când vine vorba despre mărci de tractoare și diverse detalii tehnice, așa cum se poate citi pe un alt site: „Pentru că toate termostatele când sunt desfăcute cu motorul rece sunt închise, nu-i elocvent că l-ați găsit închis”.
Și amatorii de „jocuri de apă și lumină” vin cu „exemple elocvente”, ca și cei care caută sfaturi avocațești – „Vă rog frumos ajutați-mă și pe mine cu un un răspuns elocvent la următoarea întrebare…” și exemplele ar putea continua, chiar și numai după o simplă căutare pe Internet sau dacă suntem atenți la diverse alte contexte de comunicare din viața de zi cu zi.
Trebuie știut că singura formă corectă a acestui adjectiv neologic este „elocvent”, cu sensul: „Care vorbește frumos și convingător; (Adesea adverbial) Plin de înțeles; grăitor, demonstrativ, expresiv, semnificativ. – Din fr. éloquent, lat. eloquens, -ntis” (DEX)
Tot din limba franceză, având etimon latinesc, a fost împrumutat și substantivul „elocvență”: „Talent, arta de a vorbi frumos; elocință; expresivitate, exprimare sugestivă (fr.éloquence, lat. eloquentia”. (DEX)
Elocvența/însușirea de a fi elocvent era, în antichitate, și a rămas până astăzi, o condiție obligatorie în arta oratoriei. Mari oratori au fost, de exemplu, în antichitate, Cicero, filosof, politician, jurist roman, autor al unui celebru „Tratat de retorică”, Demostene, om politic grec și considerat cel mai mare orator al antichității, Petrarca, scriitor italian din perioada Renașterii, iar în epoca modernă – Winston Churchill, om politic britanic, prim-ministru al Regatului Unit în două mandate, John Fitzgerald Kennedy, al 35-lea președinte al SUA etc.
În istoria culturii românești, recunoscuți ca mari oratori, cu un caracter elocvent al discursurilor lor, au fost reprezentanții societății „Junimea”, din secolul al XIX-lea – Petre Carp, Vasile Pogor, Titu Maiorescu, mai târziu Take Ionescu, prim-ministru al României între 1921-1922, Nicolae Iorga, istoric, om politic, profesor universitar, Barbu Ștefănescu Delavrancea, scriitor și avocat etc.
Elocvența/capacitatea de a fi elocvent poate fi însă și o caracteristică a unui om obișnuit, care stăpânește arta de a vorbi, de a fi persuasiv în raport cu interlocutorul, de a emoționa prin cuvânt.
Elocvent, -ă poate fi, dincolo de cuvânt, și un aspect/o situație care convinge, este semnificativ/semnificativă, plin/plină de înțeles. În acest sens, de pildă, se poate spune: „Aceste cifre sunt elocvente pentru situația lui financiară” sau „Din punctul meu de vedere, gestul lui a fost elocvent” etc.
În lumea vastă a limbii române, cuvintele se pot asocia sau confunda ușor. Iată câteva sfaturi pentru a le deosebi:
- Contextul Utilizării: Cuvintele precum elocvent sunt adesea folosite în contexte formale sau academice. Este important să cunoaștem contextul pentru a utiliza cuvântul corect.
- Cuvinte frecvent confundate: Alte cuvinte frecvent confundate includ afectiv versus efectiv, iminent versus eminent. Cunoașterea diferențelor ne îmbogățește vocabularul și precizia expresiei.
- Importanța Sinonimelor: Înțelegerea sinonimelor și utilizarea lor corectă pot îmbunătăți nu doar claritatea expresiei, ci și varietatea limbajului. De exemplu, „articulat” poate fi un sinonim pentru „elocvent”, dar folosit în contexte diferite.
Pentru mai multe exemple de cuvinte adesea confundate și sfaturi pentru folosirea corectă, consultați ghidul nostru detaliat aici.
