„Competiția” dintre vroiam, voiam, vream intră în categoria problemelor controversate de utilizare a limbii române, situație generată de tendința de generalizare a unei forme (vroiam) pe care specialiștii o consideră ca fiind neliterară (nerecomandată), în timp ce vorbitorii o „simt” ca „mai firească”. Mai exact, în limba română, există două verbe – a vrea și a voi – apropiate ca sonoritate, primul moștenit din limba latină, cel de-al doilea avându-și etimologia în limba slavă și fiind perceput ca variantă ușor învechită. Alegerea corectă dintre eu vroia, voia sau vream poate crea adesea confuzie.
În limba română, forma corectă și acceptată normativ este eu voiam. Această formă reflectă utilizarea corectă a timpului imperfect, care exprimă o acțiune neterminată sau repetată în trecut. Prin contrast, eu vroiam și eu vream sunt forme incorecte și neacceptate în standardul limbii române. Acesta este un punct esențial de înțeles pentru toți cei care doresc să-și îmbunătățească abilitățile de scriere și exprimare.
Verbul a vrea, cu valoare de verb predicativ, are, la modul indicativ, timpul prezent, formele corecte: eu vreau, tu vrei, el vrea, noi vrem, voi vreți, ei vor, iar a voi – eu voiesc, tu voiești, el voiește, noi voim, voi voiți, ei voiesc. Ca verb auxiliar, utilizat pentru formarea viitorului, verbul a vrea are următoarele forme:
– (eu) voi (pleca)
– (tu) vei (pleca)
– (el) va (pleca)
– (noi) vom (pleca)
– (voi) veți (pleca)
– (ei) vor (pleca).
Contextul utilizării corecte:
- Context narativ: Folosirea lui eu voiam este ideală în povestiri sau când descriem acțiuni din trecut care nu au fost finalizate.
- Exprimarea dorințelor sau intențiilor din trecut: Această formă este de asemenea potrivită pentru a exprima dorințe sau intenții care nu s-au materializat.
Aceste detalii nu numai că ajută la clarificarea utilizării corecte a formelor verbale, dar și la îmbogățirea textului scris cu variantele adecvate de exprimare a acțiunilor din trecut. Controversa apare, însă, la indicativ, timpul imperfect. Ultima ediție a DOOM (Dictionarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, 2005) indică drept corecte formele verbului a vrea/a voi:
– eu vream (se acceptă și eu voiam)
– tu voiai (rar, vreai)
– el vrea (identic cu prezentul, dar și el voia)
– noi vream, voiam
– voi vreți, voiați
– ei vreau, voiau.
Vroiam este un „hibrid”, neacceptat de normele limbii literare, rezultat din contaminarea formelor verbului a vrea cu cele ale verbului a voi. În pofida faptului că este o variantă incorectă, prin raportare la normele limbii române, diverse statistici făcute pe baza articolelor de presă, unele semnate chiar de personalități culturale respectabile, relevă faptul că cea mai utilizată variantă este cea neliterară (vroiam, vroiai, vroia, vroiați, vroiau), urmată de cea acceptată (voiam, voiai etc.), rar fiind folosită forma recomandată de DOOM (vream, vreați, vrea etc.).
Iată câteva exemple, luate la întâmplare, din publicații online:
- „Republica Moldova vroia ca România să o consulte cu privire la scutul antirachetă” (ziare.com),
- „UE vroia să reducă dependența de gazul rusesc” (publika.md),
- „Teroristul care vroia să comită atentate asupra metroului din New York… ” (puterea.ro),
- „Îngrijitoare care au ucis 16 pacienți… unul vroia « ca ei să nu mai sufere” (gandul.info) etc.
Pentru a evita greșelile comune în scriere și a te asigura că folosești forma corectă, reține că eu voiam este singura variantă acceptată normativ. Evitarea formelor eu vroiam și eu vream în scrierile formale și informale este crucială pentru a menține acuratețea și profesionalismul exprimării. În plus, cunoașterea și aplicarea corectă a acestor norme gramaticale reflectă respectul față de limba română și îmbunătățește calitatea comunicării scrise.
Așadar, până la apariția unei noi ediții DOOM, care, poate, va accepta ca fiind corectă abaterea de astăzi, așa cum s-a întâmplat și în cazul altor cuvinte, vom ști că norma este să spunem eu(noi) vream/eu(noi) voiam, și nu eu (noi) vroiam (chiar dacă această ultimă formă nu este într-atât de condamnabilă, trădând, mai degrabă, o tendință a limbii actuale, și nu neapărat ignoranța).
Pentru mai multe detalii despre formele corecte ale verbelor și pronumelor, citește și: Cum este corect – cereti sau cere-ti, trageti sau trage-ti, puneti sau pune-ti?
