În limbajul cotidian, există situații frecvente, în care mulți vorbitori de limbă română ezită atunci când este vorba de forma de genitiv-dativ a unor substantive proprii feminine. Cum se spune corect – Ioanei sau lui Ioana, Caty-ei sau lui Caty, Irinei sau lui Irina etc.? La școală, elevii întâmpină și ei probleme, când trebuie să vorbească despre personaje feminine precum Zoe (din piesa de teatru a lui I.L. Caragiale, „O scrisoare pierdută”) sau despre Maitreyi, personajul feminin din romanul cu același titlu, al lui Mircea Eliade. Cum să spună corect – „acțiunile Zoei” sau „ale lui Zoe”, „iubirea Maitreyiei” sau „a lui Maitreyi”?
Ca regulă generală, gramaticile indică formarea genitiv-dativului numelor proprii feminine tradiționale, cele mai multe terminate în –a, cu articol enclitic (postpus): Mariei, Irinei, Ioanei, Ilenei/Ileanei (ambele variante sunt corecte), Andreei, Monicăi, Laurei etc.
Când este vorba, însă, de nume feminine terminate în consoană sau de nume străine (împrumutate și adaptate) sau de diverse diminutive (care se termină în alte vocale decât –a), se acceptă ca fiind corecte formele de genitiv-dativ cu articol proclitic (antepus), deși acesta este specific substantivelor masculine – lui Carmen, lui Caty, lui Mimi, lui Nuți, lui Flori, lui Suzy etc.
În privința numelor din operele literare, pe care le-am menționat anterior, chiar și în critica literară (în studiile lui George Călinescu, de exemplu) apar ambele variante – Zoei/lui Zoe, Maitreyiei/lui Maitreyi – ambele fiind admise, dar considerându-se că cele cu articol la sfârșit sunt mai „elevate”, țin de un limbaj mai pretențios. Ar mai fi o soluție de mijloc – evitarea contextelor în care aceste nume să fie puse la genitiv-dativ. De exemplu, în loc de a spune/scrie „trăsăturile de caracter ale Zoei/lui Zoe, Maitreyiei/lui Maitreyi” să se spună „trăsăturile de caracter ale personajului Zoe/Maitreyi” etc.
Pe de altă parte, lingviștii constată, în limbajul actual (în mass-media, mai ales), că, deși există o tendință de a pune articolul la sfârșit, în cazul numelor proprii feminine, chiar și în cazul numelor străine (acolo unde se poate – Miniei, Ziziei, Catiei/Caty-ei etc.), aceste forme sunt forțate, nefiresti, pedante.
În concluzie, rămân valabile regulile consacrate, menționate în prima parte a articolului. Se va spune corect, de exemplu: I-am dat cărțile Anei/Sofiei/Ancăi etc., dar I-am dat cărțile lui Carmen/lui Jojo/lui Mimi/lui Flori/lui Caty etc.
Atunci când vine vorba de utilizarea corectă a genitivului și dativului pentru substantivele proprii feminine, este crucial să înțelegem contextul și regulile specifice limbii române. Genitivul indică apartenența, în timp ce dativul exprimă ideea de destinatar sau beneficiar al acțiunii.
- Pentru substantivele proprii feminine care se termină în a, forma corectă de genitiv-dativ este adesea terminația ei: de exemplu, cartea Ioanei, am dat cartea Ioanei.
- În cazul altor substantive, aceste reguli pot varia, așa că este important să consultăm resurse de încredere sau să ne adresăm unui specialist pentru clarificări.
Este recomandabil să exersăm scrierea și folosirea acestor forme în propoziții pentru a ne îmbunătăți competențele lingvistice. De asemenea, discuțiile și feedback-ul de la vorbitori nativi sau de la profesori pot contribui semnificativ la înțelegerea corectă și la utilizarea adecvată a limbii.
Pentru mai multe informații și pentru a-ți lărgi cunoștințele despre gramatica limbii române, citește articolul nostru despre cum este corect: niciun sau nici un?. Acesta îți va oferi o perspectivă detaliată asupra utilizării corecte a negațiilor și modului în care pot influența sensul propozițiilor.
