Chiar dacă cele două cuvinte din titlul articolului par a fi mai pretențioase, acestea se folosesc, le întâlnim în mass-media sau în limbajul curent, și este firesc să le cunoaștem forma corectă și sensul.
Multe cuvinte din limba română vin cu variante care pot induce în eroare. Inopinant și inopinat, de exemplu, sunt adesea confundate, deși doar una dintre forme este recunoscută de dicționarele standard. La fel stau lucrurile și cu intreprid versus intrepid. Acest paragraf își propune să explice originea și semnificația corectă a acestor cuvinte, pentru a vă ajuta să le folosiți în mod adecvat în contextele potrivite.
Inopinat (și nu inopinant, forma greșită în care se reia primul n) este un neologism, un împrumut din limba franceză – inopine (etimonul fiind latinescul inopinatus) – și are înțelesul: la care nu te gândești, neașteptat, neprevăzut (DEX). Se poate folosi cu valoare adjectivală (pe lângă un substantiv) sau adverbială (determinând un verb). Exemple: Sosirea lui inopinată ne-a fost de folos / A sosit inopinat etc.
Pentru a consolida înțelegerea cuvintelor inopinat și intrepid, oferim o serie de exerciții și exemple care să ilustreze utilizarea corectă. De la fraze simple la contexte mai complexe, acest paragraf vă va ghida prin procesul de învățare și aplicare practică a cunoștințelor dobândite.
Intrepid (nu intreprid), cu pluralul intrepizi/ intrepide, provine din francezescul intrepide, latinescul intrepidus (care nu tremura) și are sensul: care nu dă înapoi în fața greutăților, curajos, îndrăzneț, brav, inimos, care înfruntă pericolul (DEX). Exemple: Fără intrepizii navigatori portughezi, teritoriile de peste mări și oceane ar fi fost descoperite mult mai târziu / Numai o persoană intrepidă poate fi susținută fără rezerve în proiectele sale etc.
Îmbunătățește-ți cunoștințele de gramatică și evită greșelile comune explorând ghidul nostru detaliat disponibil aici. Veți găsi sfaturi utile și reguli clare pentru o scriere și vorbire corectă în limba română.
