Confuzia între cei doi termeni – literar, literal – se face frecvent, în limbajul curent, mai ales de către elevi, care, vrând-nevrând, sunt puşi mai des în situaţia de a folosi cuvintele menţionate.
Trebuie precizat, de la început, că ambele cuvinte sunt corecte, sunt paronime (foarte asemănătoare ca formă – în acest caz diferă doar printr-o literă/sunet – dar au sensuri diferite). Este necesara, asadar, doar utilizarea lor in contextele potrivite.
Literar (un neologism, din fr. litteraire, lat. litterarius) înseamnă: care aparţine literaturii, care se referă la literatură, care corespunde cerinţelor literaturii, care priveşte scrisul, cartea (DEX). În structura limba literară, termenul denumeşte aspectul cel mai corect/ingrijit al limbii naţionale, care respectă toate normele ortografice, ortoepice, gramaticale.
Literal (tot un neologism, din fr. litteral, lat. litteralis) are sensul: care se reproduce cuvânt cu cuvânt, literă cu literă, textual, exact, aşa cum este în text, ad-litteram (DEX).
Prin urmare, se spune corect, de exemplu: Am avut de făcut un comentariu literar/o analiză literară despre un roman studiat/La ora de română, am analizat un text literar/Am avut de citit opere literare importante etc., dar Am tradus literal un text din engleză în română/Îţi spun literal care este opinia lui/Am transcris fragmentul literal etc.
Corect este ad litteram ! conforom noului DOOM 2
Este corect si ad litteram, dar si sinonimele literal, literă cu literă, textual, exact, aşa cum este în text – daca sunt folosite cu sensul corect (in contextele potrivite)!