Deși cele două cuvinte din titlul articolului sunt termeni specifici limbajului familiar sau popular, acestea se utilizează frecvent și am întâlnit situații în care vorbitori de limba română, de vârste diferite, ezitau când era vorba de ortografierea lor, probabil și pentru faptul că sunt situații (cuvinte) în care se scrie corect e, dar se pronunță „înmuiat” ie (ca în el, este etc., care se pronunță [iel], [ieste]) etc. Așadar, cum este corect – mamae sau mamaie, tatae sau tataie?
În discuția despre forma corectă a cuvintelor folosite pentru a denumi membrii familiei, precum mamae sau mamaie, este esențial să înțelegem originea și tradițiile lingvistice care stau la baza acestor termeni. Această secțiune vă va ghida prin istoria și regulile care determină scrierea corectă, oferindu-vă o bază solidă pentru a înțelege de ce anumite forme sunt preferate în limba română contemporană.
Singurele forme corecte sunt mamaie (sinonim cu 1. mamă ; 2. bunică, mamă-mare) și tataie (sinonim cu : 1. tată ; 2. bunic, tată-mare). Ambele s-au format prin același procedeu, al derivării cu sufix, din substantivele mama/tata + suf. –aie. Formele de genitiv-dativ sunt mamaiei, tataiei. Exemple : Îi spun mamaiei/tataiei adevărul/Sfaturile mamaiei/tataiei sunt de mare folos etc.
Pe lângă regulile gramaticale, utilizarea contemporană a limbii ne poate oferi indicii importante despre forma preferată a cuvintelor în contextul actual. Prin observarea modului în care vorbitorii nativi folosesc termenii mamae și mamaie, putem înțelege mai bine care variantă este mai potrivită și cum să le integrăm corect în vocabularul nostru zilnic.
În diverse zone ale țării, în limbajul popular, se mai folosesc ca sinonime, pentru mamaie, cuvinte precum: bună, maică, bâtă (în Oltenia), iar pentru tataie – bun, bunel, moș, taică, bât (Oltenia)etc.
În concluzie, alegerea între mamae și mamaie depinde de mai mulți factori, inclusiv de regulile lingvistice, de tradiția și de preferințele personale. Înțelegând contextul și originea acestor cuvinte, putem face alegeri informate atunci când le utilizăm. Pentru a aprofunda înțelegerea diferitelor aspecte ale limbii române și pentru a vă îmbunătăți abilitățile de scriere, vă recomandăm să consultați acest articol complementar.
Am peste 77 ani și sunt născut și trăit în Ploiești. Aveam la țară părinții părinților mei, într-un sat părinții tatălui, cărora mă adresam cu tatamare și mamamare iar la câțiva Km distanță, părinții mamei, cărora mă adresam cu mamaie și tataie.
Această formă de adresare era legată probabil, de obiceiul ca la căsătoria unor tineri, părinții ginerelui erau numiți socrii mari iar ai miresei erau numiți socrii mici.
Acum, probabil nu se mai ține cont de asta și adresările s-au modificat, influențate de regionalisme … Cred !!!