Termenul mass-media, un imprumut din limba engleza, care inseamna mijloace de comunicare in masa a fost creat in anii 1920, cand, pe langa presa scrisa, au inceput sa se dezvolte diverse tehnologii, in primul rand radioul si televiziunea, prin intermediul carora informatia a inceput sa fie tot mai mult raspandita, pe scara larga. Ulterior (pana astazi), radioului si televiziunii (aceasta din urma bucurandu-se de cea mai mare popularitate, cum releva un studiu din 2006) li s-a adaugat o multime de alte mijloace de comunicare – cinematograful, CD-urile, DVD-urile, afisajul textelor publicitare, telefonia mobila, internetul etc.
Prin urmare, la nivelul limbajului, structura mijloace mass-media este un pleonasm, care ar echivala cu mijloace de mijloace de comunicare in masa, ceea ce ar fi absurd. Uimitor este faptul ca aceasta greseala apare nu numai in limbajul celor mai putin familiarizati cu termenii neologici, ci si in cel al unor ziaristi, care par a ignora chiar denumirea domeniului in care isi exercita profesia. Se spune corect, de exemplu : Mass-media romaneasca a desfasurat o ampla campanie de sustinere a echipei olimpice de gimnastica sau In societatea moderna, mijloacele de comunicare in masa ocupa un loc privilegiat etc.
