Când este vorba de cuvintele din titlul articolului – „pronostic”/„prognostic” – nu numai diversele contexte de comunicare, dar și anumite ediții ale unor dicționare întrețin o anumită confuzie.
Înțelegerea nuanțelor lingvistice între pronostic și prognostic poate fi cheia spre o exprimare corectă și precisă. Pronostic se referă adesea la preziceri legate de evenimente sportive sau rezultate ale unor competiții, în timp ce prognostic este utilizat în context medical sau pentru a indica previziuni bazate pe analize științifice. Este important să recunoaștem contextul potrivit pentru fiecare termen pentru a evita confuziile.
Trebuie știut că ambele variante au ca etimon (origine) grecescul „prognostikos” (a ști dinainte, a prevedea), de unde cuvântul a fost preluat și în limba latină – „prognosticus” – și, apoi, în diverse limbi romanice.
În limba română, ambele variante (provenite din francezescul „pronostic”) sunt acceptate ca fiind corecte, dar cu sensuri specializate. Mai exact, „pronostic” (cu pluralul „pronosticuri”) se utilizează cu sensul: ipoteză, previziune referitoare la evoluția unui fapt sau fenomen din domeniul social, economic, politic, tehnologic, științific, sportiv etc., prin analiza tendințelor și conjuncturilor actuale (DEX).
„Prognostic” (accentuat fie pe ultima, fie pe penultima silabă, acceptate fiind ambele modalități de accentuare) are un înțeles specializat pentru domeniul medical, însemnând: previziune a evoluției unei boli pe baza analizei simptomelor, agentului patogen etc.
Se poate spune, de exemplu: Pronosticurile făcute în legătură cu meciul de fotbal de astăzi sunt favorabile echipei X/Parlamentarii din toate partidele au făcut pronosticuri în legătură cu voturile de la alegerile prezidențiale etc., dar Starea de sănătate a acestui pacient este critică, iar prognosticurile sunt rezervate/Progresele din domeniul tehnologiei au dus la prognosticuri (medicale) mai apropiate de adevăr etc.
Reține că alegerea corectă între pronostic și prognostic reflectă nu doar cunoștințele tale lingvistice, dar și capacitatea de a te adapta la contextele variate de comunicare. Practica și familiarizarea cu exemple concrete pot ajuta în distingerea corectă a acestor termeni.”
