Ezitarea multor vorbitori de limbă română între cele două forme de plural ale substantivului tarif – tarife – se explică prin faptul că substantivele neutre fac pluralul în mod diferit, în funcţie de terminaţia de la forma de singular, neexistând o singură regulă care să fie aplicată în toate cazurile. Mai mult, în timp, uneori, s-au acceptat forme impuse de uzul limbii, chiar dacă iniţial au fost considerate incorecte.
Astfel, substantivele neutre terminate la singular, de exemplu, în consoană, formează pluralul unele cu desinenţa (terminaţia) –uri, altele cu desinenţa –e: adevăr – adevăruri, auz – auzuri, câştig – câştiguri, dig – diguri, gând – gânduri, ideal – idealuri, ac – ace, bilet – bilete, ciocan – ciocane, inel – inele, oraş – oraşe etc.
Cuvântul tarif (din fr. tarif, gr. tarifa), cu sensul: preţ stabilit pentru prestările de servicii/ retribuţie oficială stabilită pentru o anumită muncă (DEX), are ca singură formă corectă de plural tarife (varianta tarifuri, deşi utilizată frecvent, fiind considerată incorectă). Exemplu: Tarifele pe litoral variază în funcţie de sezon / Voi alege o firmă de prestări servicii în funcţie de tarife etc.
Înțelegerea diferențelor dintre cuvinte precum tarife și tarifuri este esențială pentru o scriere corectă și profesională. Nu uitați că alegerea corectă a cuvintelor reflectă nu doar cunoștințele dumneavoastră de gramatică, ci și profesionalismul. În contexte similare, este important să ne amintim regulile de bază și să aplicăm principiile gramaticale corect.
Pentru mai multe sfaturi și exemple, vizitați ghidul nostru detaliat despre cum să alegeți cuvinte corect în limba română.
