Într-o altă zi a vacanţei în Santorini, mi-am propus să îmbin mişcarea cu relaxarea şi să închiriez o bicicletă, cu care să pedalez spre Monolithos, una din plajele renumite ale insulei. M-am îndreptat spre un centru de închiriere de biciclete şi am luat una pentru 10 euro/zi, fără prea mare birocraţie. Am completat un formular şi am primit chitanţa aferentă, fără cerut buletin sau alte detalii. În Santorini sunt mai populare maşinile, scuterele sau ATV-urile, însă pentru că zona de est a insulei este destul de plată, mi-am zis că merită să încerc o alternativă „verde”. Din fericire, n-am avut probleme cu drumul, pentru că ruta pe care am mers nu era foarte circulată, aşa că m-am bucurat în voie de echilibrul pe două roţi, mai ales că nu am întâlnit pante de urcat.
În scurt timp, am ajuns la plaja Monolithos, cu acelaşi nisip vulcanic negru ca în toată insula, însă de data aceasta catifelat, fără pietricele şi, desigur, fierbinte. În plus, apa este doar puţin adâncă spre mal, aşa că dacă nu ştii să înoţi şi vrei doar să te bălăceşti (aşa cum îmi doream eu), o poţi face în voie. Datorită acestui fapt, este un loc foarte iubit de familiile cu copii mici, aici dezvoltându-se o staţiune mai liniştită, însă cu multe facilităţi de cazare, masă şi practicarea unor sporturi. Plaja se află în vecinătatea aeroportului, mai exact între pista de aterizare şi mare, aşa că din când în când unduirea lină a valurilor era tulburată de zgomotul vreunui avion ce trecea în zbor pe deasupra. M-am scăldat multă vreme în apa încălzită de soarele amiezii, încă puternic pentru perioada aceea a anului. Nu era la fel de dogoritor cum ar fi fost într-o zi din miezul verii, deci m-am putut bucura de o vreme perfectă, fără prea multe raze arzătoare.
Ieşind din Kamari, am făcut excursii spre mai multe aşezări ale insulei. Despre Fira, Imerovigli şi Oia, „perlele coroanei”, voi vorbi separat, însă în afară de ele Santorini m-a impresionat şi cu alte sate pitoreşti, desprinse parcă din alt secol, unul foarte îndepărtat. Cel mai frumos dintre ele mi s-a părut Pyrgos Kallistis, un mic sat localizat pe culmea celui mai înalt deal din Santorini, cu o vedere superbă asupra întregii insulei, de 360 de grade, până departe, spre Oia. În limba greacă, Pyrgos înseamnă „turn”, iar numele i se potriveşte foarte bine, având în vedere că se află cocoţat în vârful dealului, cu multe construcţii înălţându-se albe spre cer.
Pyrgos este o aşezare de tip fortăreaţă, specifică arhipelagului Cicladelor, format din case tradiţionale dispuse sub formă de amfiteatru în jurul Castelului Veneţian (Kasteli) şi organizate pe conturul micilor străzi ce urmează panta muntelui. Vechi centru administrativ, Kasteli este unul dintre cele cinci castele ale insulei, devenit capitală după abandonarea castelului Skaros la jumătatea secolului al XIX-lea, înainte ca Fira să devină reşedinţa oficială. Construcţia datează din secolul al XIII-lea.
Privind satul, vezi doar o mare de ziduri albe, pictată în unele locuri de câte o poartă albastră sau o tufă de flori rozalii. Urcând din piaţa de la poalele muntelui spre castel, casele de piatră par că formează un singur organism, fiind foarte aproape una în alta, iar labirintul de alei devine tot mai sinuos, cu ziduri fortificate şi pasaje ascunse. Galerii de artă, câteva magazine şi baruri micuţe se lasă descoperite cu greu pe străzile de-o palmă.
În sat domneşte o atmosferă medievală grecească, iar pacea pluteşte peste tot în aer. Sau cel puţin asta am simţit eu. E multă lumină în Pyrgos, reflectată şi de albul caselor, iar priveliştea e cu adevărat spectaculoasă. În partea de jos a satului se află câteva taverne, magazine şi obişnuitele buticuri cu suveniruri. Din anul 1995, satul Pyrgos este declarat aşezare protejată, iar numărul de turişti ce îl vizitează a crescut constant.
În sat locuiesc mai puţin de 1000 de persoane, însă pe-aici se perindă destul de mulţi turişti, în căutarea unor momente de relaxare, dar şi a celor mai bune unghiuri de făcut fotografii. Că veni vorba, cred că Santorini e una dintre cele mai fotogenice destinaţii în care am fost. Indiferent de ce aparat ai şi de cât de (ne)priceput eşti, e imposibil să nu-ţi iasă bine fotografiile, la ce peisaje sunt.
În ciuda dimensiunii reduse, Pyrgos are nu mai puţin de 33 de lăcaşuri de cult, ascunse printre casele de un alb imaculat. Cea mai celebră este Mănăstirea Profetului Ilie, aflată la circa 4 kilometri de sat, ce expune o colecţie de icoane şi materiale etnografice.
Pe lângă arhitectura tradiţională a Cicladelor, cu linii moi, curbe, în Pyrgos există şi clădiri în stil neoclasic, una dintre cele mai celebre astfel de construcţii fiind casa Zannos Melathron, transformată astăzi în hotel. Edificiul a fost ridicat începând cu anul 1870, la iniţiativa lui Zannos, unul dintre cei mai înstăriţi proprietari de terenuri din insulă, care a locuit aici cu familia sa o bună bucată de timp. Vila s-a transmis din generaţie în generaţie, până când ultimii moştenitori au decis să împartă şi cu alţii atmosfera ei vibrantă şi au transformat-o într-un hotel de lux.
