Curtea Veche sau Curtea Domnească a reprezentat centrul activităţii politice şi economice în perioada medievală a Bucureştiului. Timp de două veacuri, aceasta a fost reşedinţă a domnitorilor din Ţara Românească, în paralel cu cea de la Târgovişte, vechea capitală. Curtea Domnească era formată din Palatul Voievodal, Biserica Buna – Vestire, diferite clădiri, cancelariile domneşti, grajdurile şi alte anexe.
Nu se cunoaşte exact cine este întemeietorul curţii, însă conform cercetărilor se pare că în acest loc Mircea cel Bătrân ar fi ridicat o cetate la sfârşit de secol XIV sau început de secol XV, care a fost apoi consolidată de Vlad Ţepeş, domnitorul Ţării Româneşti. În vremea lui, cetatea a devenit reşedinţă domnească, în acelaşi timp cu cea de la Târgovişte. Radu cel Frumos a fost cel care a mutat sediul domnesc la Bucureşti.
Curtea Veche a cunoscut numeroase transformări de-a lungul timpului, fiind refăcută de mai multe ori. După anul 1550, Mircea Ciobanul va mări complexul, ridicând un palat, precum şi biserica Buna Vestire de alături, astăzi numită Biserica Sf. Anton – Curtea Veche.
Reşedinţa domnească a fost extinsă şi în secolul al XVII-lea, de către domnitorii Ţării Româneşti Matei Basarab, Grigore Ghica şi Constantin Brâncoveanu, care au adăugat noi corpuri de clădiri şi grădini. Ansamblul Curtea Veche a fost puternic afectat de calamităţile naturale, incendiul din anul 1718 şi cutremurul din 1738 distrugând clădirile.
În prezent, fostul Palat Voievodal este sit arheologic protejat, aici fiind organizat şi un muzeu. Amplasat pe strada Franceză, nr. 25-31, în Centrul Vechi al Capitalei, Muzeul Curtea Veche a fost inaugurat în aprilie 1972. Acesta se întinde pe o suprafaţă de aproximativ 5.000 de metri pătraţi şi include o serie de vestigii arheologice reprezentative pentru istoria Cetăţii de Scaun.
Unul dintre cele mai captivante aspecte ale Curţii Vechi este legenda „Tezaurului ascuns„. Se spune că în timpul asediilor otomane, domnitorii au ascuns comori inestimabile sub clădiri, comori care nu au fost niciodată recuperate.
Aceste poveşti alimentează imaginaţia vizitatorilor şi adaugă un strat de mister explorării locului. Mai mult, arheologii au descoperit artefacte care atestă prezenţa continuă a activităţilor umane în acest loc, încă din perioada Daciei pre-romane.
