Cutia Pandorei – sensul şi originea expresiei

„Cutia Pandorei”/A deschide cutia Pandorei este o expresie frecvent folosită, în diverse limbi, a cărei origine se află în mitologia greacă. Potrivit mitului antic, Pandora, al cărei nume provine din gr. „pan” (tot) şi „doron” (dar), este prima femeie din lume, modelată din lut, de către Hefaistos (zeul focului, al metalurgiei şi al vulcanilor) şi însufleţită de Atena (zeiţa înţelepciunii).

La porunca lui Zeus, Afrodita (zeiţa iubirii) i-a dăruit Pandorei frumuseţe, Apollo (zeul artelor) i-a dat talent muzical, Hermes (apărătorul secretelor zeilor, dar şi mesagerul lor) a învăţat-o arta persuasiunii, dar şi minciuna şi, mai ales, i-a dăruit curiozitatea, Hera (protectoarea femeilor şi a familiei) i-a dat gelozia.

Explorarea cutiei Pandorei ne permite să înțelegem nu doar originea mitologică, ci și modul în care expresia a fost adoptată în limbajul modern pentru a descrie deschiderea unor probleme complexe sau neașteptate.

• Simbolismul cutiei oferă o perspectivă asupra naturii umane și a consecințelor acțiunilor noastre.
• Aplicabilitatea în societate ne arată cum această expresie transcende timpul, fiind folosită în diverse contexte pentru a sublinia începutul unor evenimente nedorite sau a complicațiilor.

Prin înțelegerea acestor aspecte, putem aprecia mai bine profunzimea și relevanța expresiei în discursul și literatura contemporană.

Versiunea cea mai cunoscută a mitului referitor la Pandora și Cutia Pandorei a fost consemnată de Hesiod (poet grec, din secolul al VIII-lea i.Hr.), în scrierea „Munci și zile”. Acesta povestește că tradiția spune că Pandora a fost creată la porunca lui Zeus, zeul suprem al mitologiei grecești, pentru a se răzbuna pe Prometeu, titanul care a furat focul de la zei, focul sacru din Olimp, simbol al puterii și al cunoașterii divine, pentru a-l da oamenilor. Chipul Pandorei, modelat de Hefaistos, era încântător, strălucitor, precum al zeițelor nemuritoare, grația ei, amețitoare, veșmintele bogate, în păr cu flori de primăvară.

Zeus a oferit mâna Pandorei lui Epimeneu, fratele lui Prometeu. Numele acestor doi titani sunt și ele încărcate de semnificații: Epimeneu, în greacă, înseamnă „care gândește prea târziu”, în timp ce Prometeu înseamnă „care gândește înainte de a făptui”.

Deși Prometeu i-a cerut fratelui său să refuze „cadoul” oferit de Zeus, Epimeneu a nesocotit sfatul fratelui și a acceptat-o pe Pandora de nevastă. Aceasta a adus cu sine, din Olimp, unde a fost creată, o cutie misterioasă – Cutia Pandorei – cu interdicția, din partea lui Zeus, de a o deschide, dar pe care să i-o ofere în dar lui Epimeneu. În această cutie se aflau toate relele lumii – boala, bătrânețea, războiul, foamea, nebunia, mizeria, moartea, viciile, înșelătoria, orgoliul, dar și un bine – speranța.

Curând după ce a devenit soția fratelui lui Prometeu, Pandora nu a rezistat curiozității și a deschis cutia, eliberând astfel, în lume, toate relele închise acolo. În zadar a încercat să închidă cutia, era prea târziu, singurul dar rămas în cutie a fost „speranța”. De aici și originea unei alte expresii: „Speranța moare ultima!”

Din acea zi, nenumărate calamități au venit peste oameni din toate părțile, în tăcere, nimeni nu a scăpat de răzbunarea lui Zeus, pentru că Prometeu a furat focul din Olimp.

Este interesantă explicația pe care mulți traducători ai vechilor texte grecești o aduc în legătură cu „speranța”, care a rămas, ultima, în Cutia Pandorei. Ei spun că, de fapt, cuvântul grecesc „elpis” a fost tradus de multe ori greșit și așa s-a întipărit în memoria generațiilor, că acesta nu însemna „speranță”, ci „așteptare a ceva” sau, într-o traducere și mai potrivită, „teamă irațională de ceva”. Prin urmare, prin închiderea cutiei după ce relele au fost eliberate în lume, rămânând înăuntru un singur „dar”, oamenii vor suferi din pricina relelor respective, dar nu și de „așteptarea” relelor viitoare, care ar fi fost, poate, o pedeapsă și mai grea.

Într-o altă interpretare, Cutia Pandorei ar fi fost o amforă uriașă, folosită, de obicei, de vechii greci, pentru a păstra cerealele. Un astfel de vas oamenii nu puteau să-l umple decât cu multă muncă și, în felul acesta, amfora ar fi devenit o imagine simbol a condiției umane. În plus, femeia era cea care deschidea întotdeauna un asemenea vas, pentru a-și hrăni familia. Este motivul pentru care Pandora este numită, în unele legende, Anesidora – „cea care face să iasă darurile din adâncimi”, un fel de zeiță a Pământului și a fertilității.

Expresia Cutia Pandorei/A deschide Cutia Pandorei, așa cum este folosită astăzi, are însă legătură cu varianta povestită de Hesiod, pentru că se referă la faptul că o curiozitate exagerată poate genera un șir nesfârșit de evenimente negative sau că, sub o aparență ademenitoare, se pot ascunde nenorociri. De asemenea, „A deschide cutia Pandorei” poate să însemne și că abordarea unui subiect tabu sau sensibil sau fără menajamente față de o persoană, situație etc. poate antrena o succesiune de reacții negative.

Pe de altă parte, multe elemente din mitul prometeic, inclusiv cel despre Cutia Pandorei, au fost împrumutate, de exemplu, în legendele georgiene, din zona Caucazului, în acestea accentul căzând asupra faptului că femeia este sursa relelor în lume, idee care, implicit, într-o conotație secundară, este cuprinsă și în sensul actual al expresiei Cutia Pandorei.

Învățând despre cutia Pandorei, ne lărgim înțelegerea asupra modului în care mitologia și istoria se împletesc cu limbajul și cultura noastră. Această expresie, încărcată de istorie și semnificație, îmbogățește limbajul nostru și ne oferă unelte pentru a exprima situații complexe.

Pentru cei interesați de mai multe curiozități lingvistice și de utilizarea corectă a limbii române, vă sugerăm să citiți cum este corect: niciun sau nici un. Acest articol va extinde înțelegerea voastră asupra detaliilor subtile ale limbii și modului în care pot influența comunicarea.