De-a lungul timpului, orice limbă se îmbogățește prin împrumuturi din alte limbi, care pot să pătrundă fie direct, prin contactul nemijlocit dintre populații, fie pe cale cultă (scrisă).

Împrumuturile din limba greacă reprezintă aproximativ 1,7% din vocabularul limbii române, cele vechi, bizantine, aparținând, în mare parte, limbajului religios („evanghelie”, „arhiepiscop”, „arhiereu”, „arhimandrit”, „acatist”, „ctitor”, „egumen”, „fariseu”, „icoană”, „mănăstire”, „mătanie”, „mitoc”, „mitra”, „mitropolie”, „mitropolit”, „osana”, „paraclis”, „patrafir”, „patriarh”, „parastas”, „protopop”, „psalm”, „psaltire”, „satana”, „smirna” etc.), iar cele din neogreacă (de după secolul al XV-lea), pătrunzând, în limba română, mai ales în secolul al XVIII-lea, în timpul domniilor fanariote (denumire care vine de la cartierul Fanar, din Constantinopol, acolo unde locuiau familiile nobililor greci, din rândul cărora sultanii turci alegeau domni și funcționari, după căderea Imperiului Bizantin, în 1453).

Din această a doua categorie de cuvinte au rămas, până astăzi, în limba română, termeni precum: „a agonisi”, „a (se) pricopsi”, „prisos”, „folos”, „tacticos”, „arvună”, „mătase”, „buzunar”, „agale”, „anapoda”, „anatema”, „anost”, „a (se) dichisi”, „a economisi”, „a (se) molipsi”, „noimă”, „paranghelie”, „a (se) plictisi”, „sihastru”, „stafidă”, „taifas”, „tată”, „a urgisi”, „zâzanie”, „zodie” etc.

Este interesant de observat că, în cazul multor împrumuturi din limba greacă, s-a produs o modificare de sens, mai exact o „degradare” a acestuia, prin diverse conotații negative, ca în exemplele următoare:

  • lefter” – în grecește înseamnă liber; în limba română, nu se folosește decât cu înțelesul de „liber de bani”, „fără parale în buzunar”;
  • haplea” – în grecește, are sensul „simplu”, în română, năuc, zevzec;
  • ifos” – în grecește se întrebuințează cu sensul mândrie/morgă/aer marțial, în românește se referă la același lucru, dar cu o conotație peiorativă – mândrie neîntemeiată/înfumurare/aroganță;
  • ananghie” – în grecește, necesitate/nevoie imperioasă, în română, mai mult în batjocură, denumește o situație dificilă/grea; există și o expresie care conservă acest înțeles: „ca grecul la ananghie”;
  • aghios” – în grecește, acest cuvânt înseamnă sfânt (o cântare liturgică începe cu „aghios, aghios – „sfinte, sfinte”); cu secole în urmă, românii, care nu înțelegeau slujba în grecește, auzeau „aghios, aghios” și l-au asociat cu a bolborosi (cum făceau preoții); mai mult, din această situație s-a născut și expresia „a trage la aghioase” – a cânta monoton și tărăgănat, a sforăi, a dormi;
  • noimă” – în grecește, înțeles, idee, cugetare, în românește, se utilizează frecvent în expresiile „fără noimă”, „a nu avea nicio noimă” – fără sens/absurd;
  • apelpisit” – în grecește, ca și în româna veche, are înțelesul de disperat; în prezent, i s-a asociat o nuanță disprețuitoare, referitoare la cineva prea elegant, exagerat de aranjat;
Citește și:  Situaţia unor neologisme – goal-keeper sau portar, challenge sau provocare?

Exemplele de acest fel pot continua, de reținut ar fi însă explicația fenomenului lingvistic de degradare a sensului. În momentul în care grecii (fanarioții) au fost îndepărtați de la putere, unele cuvinte grecești (nu toate), rămase în limba română, au dobândit un aspect ridicol, s-au încărcat cu sensuri peiorative, pentru că aminteau de mode, obiceiuri, mentalități învechite.

Cum să recunoști și să înțelegi cuvintele de origine grecească

Cuvintele de origine grecească sunt omniprezente în limba română, dar adesea trecem peste ele fără să ne dăm seama de rădăcinile lor. Înțelegerea acestor cuvinte nu numai că îmbogățește vocabularul, dar ne ajută și să înțelegem mai bine limba și cultura noastră:

  • Verifică Etimologia: Când întâlnești un cuvânt nou, caută originea sa. Multe cuvinte grecești au fost adoptate în română cu mici schimbări.
  • Observă Prefixele și Sufixele: Muit dintre cuvintele împrumutate au prefixe grecești („bio-”, „geo-”, „tele-”) sau sufixe („-logie”, „-metru”).
  • Contextul de Utilizare: Cuvintele grecești sunt adesea folosite în domenii specifice, cum ar fi știința, filosofia sau arta.

Pentru a-ți îmbunătăți înțelegerea și utilizarea corectă a limbii române, te încurajăm să explorezi articolul nostru despre cum să scrii corect.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.