Cyberpandemia – suntem pregătiţi să facem faţă unui atac cibernetic de amploare?

Cyberpandemia este, potrivit opiniilor specialiştilor, noul pericol major care ameninţă umanitatea. Un fel de cyber-Pearl Harbor, spunea recent un expert canadian în securitate cibernetică, făcând aluzie, metaforic, la consecinţele dramatice ale evenimentelor din 1941, când atacul surprinzător al Marinei Imperiale Japoneze a dus la intrarea SUA în al Doilea Război Mondial.

După pandemia de COVID-19, cyberpandemia este termenul folosit tot mai des, pentru a descrie un atac cibernetic foarte grav, capabil să paralizeze infrastructurile critice ale unei ţări întregi, să ducă la defectarea reţelelor de energie electrică, la spitale închise, comunităţi/oraşe off-line, trafic aerian incontrolabil şi alte accidente industriale.

Lumea de astăzi, tot mai interconectată, este, de fapt, din ce în ce mai vulnerabilă. Şi experţii sunt categorici: un astfel de atac va avea loc, inevitabil, este doar o chestiune de timp, deoarece mijloacele de apărare nu sunt suficiente.

Riscul unei cyberpandemii a existat mereu, dar acum este cu mult mai mare decât înainte, pentru că, în timpul pandemiei de COVID-19, companiile de pretutineni au trebuit să-şi adapteze rapid activităţile, pentru a răspunde nevoii angajaţilor de a lucra de acasă, astfel încât acest virus să nu le afecteze sănătatea.

Acest lucru a însemnat că cea mai mare parte a activităţilor să se desfăşoare în lumea digitală, crescând semnificativ riscul unor atacuri cibernetice. Conform statisticilor, în ultima jumătate de an, a existat o creştere de 30 – 40% pe lună a unor asemenea atacuri, împotriva companiilor din întreaga lume, realitate pe care mulţi o numesc începutul unei cyberpandemii. În numai câteva zile, de exemplu, site-ul de statistici coronavirus Worldometers.info și Departamentul de Sănătate și Servicii Umane al Statelor Unite au fost ținta atacatorilor cibernetici, cu intenția de a întrerupe operațiunile și fluxul de informații.

Cyberpandemia – un concept tot mai actual, un flagel al începutului de secol XXI

Lingvistic, elementul “cyber” provine din cuvântul “cibernetică” (engl. cybernetics), al cărui etimon este grecescul “kubermêtiké”, însemnând “ştiinţa guvernării”. În 1948, matematicianul american Norbert Wiener, specialist în matematici aplicate şi fondator al ciberneticii, a lansat acest concept, pentru a denumi toate teoriile legate de control, reglementare şi comunicare la fiinţele vii, dar valabile si pentru aparatele electronice, capabile de a efectua diverse operaţii.

În epoca modernă, “cyber” a ajutat la definirea operaţiilor de procesare automată, care pot fi efectuate prin tehnici informatice şi de telecomunicaţii. A devenit specific domeniului telecomunicaţiilor şi multimedia, în special Internet.

Un cyborg, “omul-cyborg” este un umanoid electronic. Un “cybernaut” (din “cyber” şi “astronaut”) este o persoană care “navighează” în spaţiul cibernetic. Cyberspaţiul este un spaţiu în care se poate avea acces la Internet, adică într-un univers al realităţii virtuale.

S-a adăugat acestui câmp semantic încă un termen – cyberpandemia – care reflectă apariţia unui comportament rău intenţionat, profitând de existenţa şi caracteristicile Internetului. Comportamentul rău intenţionat inseamnă infracţiuni vechi, comise prin intermediul tehnologiilor digitale, precum spălarea banilor, fraude financiare, infracţiuni economice etc. sau altele devenite posibile prin tehnologiile informatice, cum ar fi accesul fraudulos la un sistem informatic, furtul de fişiere, pirateria de software s.a.m.d.

Criminalitatea informatică, denumită şi “infracţiune cu guler alb” (făcând referire la faptul ca infractorii sunt, de multe ori, oameni instruiţi, care comit delicte fără să se “murdărească”, la propriu), este o operaţiune sofisticată, comisă prin pătrunderea cu forţa într-un sistem şi se poate produce la scară largă, afectând simultan un număr considerabil de ţinte, dincolo de graniţe geografice – adică cyberpandemia, un adevărat flagel al acestui început de secol.

Cyberpandemia – o provocare majoră pentru lumea întreagă

Criza generată de noul coronavirus a crescut numărul atacurilor cibernetice din întreaga lume, infractorii cibernetici profitând de starea de urgenţă, de rata ridicată de stres şi de anxietatea generală. Criminalitatea informatică este “invizibilă” şi un atac poate dura 12, până la 18 luni, pentru a fi implementat. Este cel mai grav inamic al IMM-urilor active în cercetare şi dezvoltare.

Experţii AXA (una dintre cele mai mari instituţii financiare, la nivel mondial, cu sediul la Paris) şi ai Forumului Economic Mondial spun că toate companiile trebuie să fie pregătite pentru o cyberpandemie (pandemie cibernetică). Iar miza este majoră, având în vedere că o zi fără Internet costă 50 de miliarde de euro pentru economia mondială.

În condiţiile actuale, telemunca a deschis o breşă, o schimbare de paradigmă şi chiar şi instituţiile ocolite până acum de un astfel de pericol au fost ţinta unor atacuri masive şi severe, inclusiv persoanele (angajaţii) având de suferit, date fiind conexiunile Wi-Fi utilizate acasă sau instrumentele digitale în ansamblu.

Cyberpandemia vizează deopotrivă manipularea datelor, drepturile intelectuale, spionajul cibernetic şi, dată fiind o astfel de situaţie, spune directorul AXA, este nevoie de o arhitectură IT sigură, de o bună pregătire a personalului, de software adecvat şi actualizat, de iniţiative de sensibilizare a publicului în această direcţie şi o serie de alte acţiuni care trebuie îndeplinite zilnic.

Pe lângă distanţarea fizică, distanţarea digitală, epoca e-fraudei

Chiar dacă avertismentele par unora exagerate, “Trebuie să ne pregătim pentru o cyberpandemie de tip Covid”, spun experţii în cor. A lăsa la voia întâmplării un astfel de pericol va duce la un blocaj economic şi financiar la scară globală.

În timp ce “cyberinfractorii” şi-au intensificat activitatea, companiile au răspuns şi răspund lent şi “ratează” atunci când vine vorba de instruirea angajaţilor cu privire la potenţialele pericole pentru siguranţa muncii la domiciliu. Guvernele, afacerile, spitalele etc. se luptă să lanseze operaţiuni on-line, iar hackerii găsesc un teren tot mai fertil. La un moment dat, pandemia de coronavirus se va opri, dar cyberpandemia este abia la început, declara, într-un interviu, fondatorul CEO al Check Point Software Technologies Ltd.

Un raport publicat în luna august, al unei companii de securitate cibernetică, cu venituri de 15,7 miliarde de dolari, arăta că cel puţin 190 000 de atacuri se produc zilnic în lume. Computerele personale trebuie securizate pentru a nu fi luate cu asalt, se sublinia în acelaşi raport.

Cyberpandemia, ca şi pandemia provocată de noul coronavirus, nu ţine seama de sentimente, de efectele dramatice. Nu vor fi ocolite nici instituţiile medicale, în pofida caracterului nobil şi altruist al acestui domeniu, pentru că sectorul sănătăţii este o sursă uriaşă de profit pentru hackeri. Băncile, magazinele, serviciile sunt la fel de atrăgătoare într-o cyberpandemie.

Într-un astfel de context, în lunile următoare, 80% dintre marile companii, din lume, au anunţat că vor face din creşterea nivelului de securitate cibernetică prima prioritate, prin punerea în aplicare a unor instrumente tehnologice, dar şi prin protocoale zilnice, obligatoriu de urmat de către angajatori si angajati.

Trei lecţii oferite de pandemia de COVID-19, pentru ca omenirea să se apere de cyberpandemie

Se vorbeşte astăzi de e-delincvenţă, e-fraudă, prin intermediul Internetului. Fie că este vorba de manipulare, spionaj, furt de identitate, hărţuire, terorism, fraudă financiară, cyberpandemia poate afecta societatea în ansamblu.

Într-un articol intitulat “Ce ne învață pandemia COVID-19 despre securitatea cibernetică și cum să ne pregătim pentru inevitabilul atac cibernetic global?”, doi specialişti, Nicholas Davis și Algirde Pipikaite, insistă pe trei “lecţii” importante:

• Lecţia 1

  

Cyberpandemia, atrag atenţia specialiştii, în cazul în care s-ar produce, se va propaga mult mai rapid decât un virus biologic şi cu un impact economic egal sau chiar mai mare. În numai câteva zile, milioane de dispozitive care asigură conexiunea online pot fi scoase din joc. Distanţarea fizică, însoţită de distanţarea digitală, poate deveni cvasitotală. Lumea întreagă se poate bloca până să fie descoperit un “vaccin” digital contra cyberpandemiei. De exemplu, dacă un virus informatic, cu o rată de multiplicare de 20, ar fi lansat într-o reţea socială cu aproximativ două miliarde de utilizatori, în numai cinci zile ar afecta mai mult de un miliard de dispozitive, în condiţiile în care nu există niciun antivirus care să facă faţă unei asemenea situaţii.

• Lecţia 2

  

A doua “lecţie” ar fi că impactul economic al unei cyberpandemii ar fi mai mare decât ceea ce trăim astăzi, din cauza pandemiei de COVID-19. Dacă un astfel de atac ar reflecta patologia noului coronavirus, 30% dintre sistemele “infectate” ar fi “asimptomatice” şi ar răspândi virusul până când anomalia ar fi descoperită, in timp ce jumătate ar continua să funcţioneze cu performanţe sub cele normale. Ar fi echivalentul digital al unei “internări” de o săptămână. În acest timp, 15% din memoria computerului ar fi ştearsă, cu pierderea completă a datelor, ceea ce ar însemna necesitatea reinstalării sistemului sau blocaj total. Urmarea: milioane de dispozitive ar fi întrerupte vreme de mai multe zile.

Singura modalitate de a opri răspândirea “virusului” ar fi deconectarea totală a tuturor dispozitivelor vulnerabile şi intreruperea accesului la Internet. S-ar experimenta astfel un cyberlock, până când un antivirus ar fi disponibil şi, în acest răstimp, ar trebui să ne întoarcem la stilul de comunicare tradiţional, cu vizite personale si apeluri telefonice. Un blocaj cibernetic total, într-o singură zi, ar costa omenirea un trilion de dolari.

• Lecţia 3

  

Lecţia a treia spune că recuperarea după distrugerea sistemelor digitale ar fi extrem de dificilă. Înlocuirea a 5% dintre dispozitivele conectate la nivel global ar necesita în jur de 71 de milioane de noi dispozitive. Ar fi imposibil ca producătorii să crească rapid producţia pentru a satisface cererea.

În plus, concentraţia geografică din prezent pentru fabricarea produselor electronice ar crea noi provocări. În 2019, de pildă, China a produs 90% din telefoanele mobile, 90% din producţia de computere şi 70% televizoare. Existenţa unor ţări care ar avea prioritate pentru accesul la aprovizionare (cum se întâmplă astăzi cu medicamentele, de pildă) ar duce, inevitabil, la tensiuni geopolitice.

Cyberpandemia – cum poate fi prevenită?

Cyberpandemia nu este o utopie, iar un atac de o asemenea amploare nu poate fi evitat, dar pot fi reduse pagubele, prin instrumente tehnologice şi proceduri care să diminueze efectele şi să găsească rapid soluţii. În acelaşi timp, la nivelul instituţiilor trebuie să existe întotdeauna posibilitatea continuării activităţii şi în eventualitatea unei cyberpandemii, de exemplu, păstrarea informaţiilor sensibile şi importante şi în formă fizică/ tipărită.

Pe de altă parte, fiecare utilizator trebuie să-şi facă o obişnuinţă din a înţelege şi a detecta ameninţările din lumea virtuală, din a verifica adresele URL-urilor, din a fi prudent când oferă informaţii personale, din a verifica sursele pe care le utilizează şi să-şi monitorizeze actualizările software-urilor şi ale aplicaţiilor.

Viruşii digitali se răspândesc precum viruşii fizici şi posibilele greşeli personale pot afecta o întreagă organizaţie atunci când este vorba de telemuncă. Prin urmare, comportamentul individual este esențial pentru a preveni răspândirea “infecțiilor” periculoase, atât on-line, cât și în lumea fizică.

Nu trebuie pierdut din vedere nici faptul că cybercriminalitatea exploatează frica, slăbiciunea şi incertitudinea. Într-o situaţie de criză, mai ales dacă aceasta se prelungeşte, oamenii au tendinţa de a face greşeli, pe care nu le-ar comite în alte condiţii. Infractorii cibernetici sunt extrem de inventivi atunci când este vorba de noi modalităţi de exploatare a utilizatorilor şi a tehnologiei, pentru a avea acces la parole, reţele, date.

Stresul poate determina utilizatorii să ia măsuri care ar putea fi considerate iraţionale în alte circumstanţe. De exemplu, un atac cibernetic recent a vizat persoanele care căutau imagini despre răspândirea Covid-19. Programul malware a fost ascuns pe o hartă care afişa statistici despre coronavirus încărcate dintr-o sursă legitimă on-line. Utilizatorii erau rugaţi să descarce şi să ruleze o aplicaţie care a infectat computerele şi a permis hackerilor accesul la parolele salvate.

Teritorii greu de evaluat

În pofida progreselor din High Technology (High Tech), se pare că omenirea devine din ce în ce mai vulnerabilă. Cyberpandemia, ca potenţialitate, după sau simultan cu pandemia COVID-19, ar fi un dezastru. Comportamentul riscant, neintenţionat, în lumea virtuală, creşte, spun studiile, proporţional cu timpul petrecut on-line.

Mulţi cad în capcana accesului “gratuit” la site-uri web obscure sau la difuzări piratate, deschizând uşa către malware şi atacuri posibile. La fel ar putea exista riscuri ascunse atunci când se solicită informaţii despre cardul de credit sau când se instalează aplicaţii de vizualizare specializate.

Aşa cum abordarea pandemiei de COVID-19 necesită schimbarea obiceiurilor şi a rutinelor noastre sociale, pentru a diminua rata de infecţie, o schimbare a comportamentului on-line poate contribui la menţinerea securităţii cibernetice, pentru a evita o lovitură de graţie dată omenirii – cyberpandemia.