D614G este denumirea pe care au dat-o specialiştii unei mutaţii genetice a virusului SARS-CoV-2, care domină, în prezent, pandemia de COVID-19, o formă mult mai contagioasă decât cea de la debutul acestei pandemii şi care face ca virusul să fie mai rezistent.
De la apariţia noului coronavirus în Wuhan, China, până la momentul actual, s-au produs nenumărate mutaţii, dar varianta D614G, apărută mai intâi în Europa, apoi şi în SUA şi Canada, pare să explice apariţia unui nou val de îmbolnăviri într-o serie de ţări, după o perioadă de stagnare sau chiar de diminuare a cazurilor de COVID-19.
Urmărirea în timp real a evoluţiei coronavirusului SARS-CoV-2 este posibilă datorită prelucrării datelor oferite de GISAID (Global Initiative on Sharing Avian Influenza Data), o platformă publică şi gratuită, pusă la dispoziţia cercetătorilor de pretutindeni şi susţinută, printre alţii, de şapte laureaţi ai Premiului Nobel.
Creată, în 2006, pentru a susţine cercetările referitoare la gripa aviară, GISAID a realizat, de la inceputul anului 2020 si până acum, o bază de date SARS-CoV-2, care a devenit reperul pentru specialiştii din domeniul medicinei, al epidemiologiei, din întreaga lume. Zeci de mii de secvenţe de virus, colectate de pe toate continentele, au permis identificarea variantei D614G.
D614G – o mutaţie genetică a virusului SARS-CoV-2, de zece ori mai contagioasă
O echipă de medici a Laboratorului Los Alamos, din New Mexico, SUA, în colaborare cu o altă echipă, britanică, de la Universitatea Sheffield, a publicat recent un studiu despre această mutaţie genetică a virusului SARS-CoV-2, numită D614G, care are legătură cu proteina spike, cu rol cheie în infecţia cu coronavirus, deoarece permite virusului să se aşeze pe suprafaţa celulelor şi apoi să pătrundă în interiorul acestora.
Mutaţia D614G ar contribui la o stabilitate mai mare a proteinelor spike (S) pe suprafaţa virusului, ceea ce ar facilita nu numai gruparea lor, dar, mai ales, capacitatea de a se lega de receptorul ACE2 (enzima de conversie a angiotensinei), acesta din urmă fiind identificat ca poartă de intrare a virusului în celula gazdă.
Pe baza datelor culese din experimentele de laborator, s-a observat că mutaţia D614G este de zece ori mai contagioasă decât forma iniţială a virusului, dar pare a fi mai puţin periculoasă din punctul de vedere al evoluţiei spre faze extrem de grave, deşi o astfel de corelaţie nu este o certitudine (studiile efectuându-se pe celule în vitro), observaţiile asupra persoanelor bolnave de Covid-19 neconducând, deocamdată, la concluzii clare.
Cu toate acestea, rezultate similare au fost raportate şi de alte două echipe de cercetători, una din China, alta din Japonia, limitele acestei abordări experimentale derivând din faptul că nu pot fi luate în considerare interacţiunile care apar (in vivo, nu in vitro) într-un organism, între virus şi gazda sa, în special cu sistemul imunitar, de care depinde, în cele din urmă, evoluţia agentului infecţios.
Cum influenţează mutaţia genetică D614G crearea unui vaccin?
O mutaţie, în general, înseamnă o schimbare în cadrul structurii ADN-ului sau ARN-ului, sub acţiunea unor factori fizici, chimici sau biologici. În cazul coronavirusurilor, din ceea ce se cunoaşte până acum, se pare că nu pot să apară mutaţii semnificative, dar evoluţia pandemiei este urmărită cu circumspecţie de specialişti, având în vedere felul absolut imprevizibil în care SARS-CoV-2 a dobândit abilitatea de a infesta organismul uman.
Într-un astfel de context, preşedintele Societăţii Internaţionale a Bolilor Infecţioase, profesorul Paul Tambyah, din Singapore, sublinia că majoritatea virusurilor, când suferă mutaţii, dobândesc un potenţial de infecţiozitate mai mare, dar nu devin mai periculoase, deoarece “este în interesul virusului să infecteze cât mai multe persoane, dar să nu le omoare, pentru că un virus depinde de gazda sa pentru supravieţuire”.
Analizele de laborator au mai arătat că virusul SARS-CoV-2, ca toate coronavirusurile, suferă mutaţii lente, aproximativ două pe lună, pe un genom compus din aproape 30 000 de nucleotide (componente ale acizilor nucleici), spre deosebire de virusul gripal, a cărui rată de mutaţie este mai mare.
Acesta este şi motivul, spun medicii, pentru care o mutaţie genetică a coronavirusului va avea mai multe asemănări decât deosebiri în comparaţie cu o variantă anterioară, ceea ce ajută în procesul de proiectare a unui vaccin, de care este preocupată acum întreaga lume ştiinţifică.
Scopul unui vaccin este, în primul rând, de a induce producerea de anticorpi împotriva virusului, or, s-a constatat că aminoacidul care este modificat de mutaţia D614G nu pare să influenţeze răspunsul imunitar al organismului, prin producerea de anticorpi.
Pandemia rămâne încă sub semnul incertitudinii
Ştiindu-se că mutaţia D614G a devenit dominantă între diferitele tulpini circulante, într-o singură lună, şi în Europa, şi în America şi chiar şi în Asia, neliniştea medicilor este legată de marea transmisibilitate a acestui virus, în condiţiile în care SARS-CoV-2 pare a fi singurul virus, din istoria ultimului secol, care s-a transmis aşa de uşor de la animal la om.
“Când virusurile cu mutație intră în populație – spun medicii – atunci înlocuiesc rapid forma locală a epidemiei și devin mai contagioase”. Este o descoperire importantă, cu impact asupra a milioane de oameni şi care arată o mare versatilitate a virusului.
Dacă se va dovedi că şi în realitate, nu numai în condiţii de laborator, varianta D614G este de zece ori mai contagioasă decât cea de la începutul pandemiei, atunci lucrurile vor fi dificil de controlat, au afirmat medicii de la Los Alamos. De aceea, vigilenţa, şi din partea oamenilor, pentru a se proteja cât mai mult posibil, cât şi din partea medicilor, pentru a ajunge la rezultate încurajatoare, este esenţială în acest moment.
