Cele mai vechi amintiri ale mele, din fragedă copilărie, sunt legate de dracii și cetele de copii și tineri îmbrăcați în straie populare care mărșăluiesc în zi de iarnă pe străzile orașului Sighetu Marmației, locul în care m-am născut. Îmi aduc aminte de gerul crunt de iarnă, de mâinile și picioarele înghețate, de teama pe care o stârneau în mine costumațiile stranii și-n același timp de fascinația pe care alaiurile prezente la evenimentul desfășurat mi-o provocau. Îmi era drag să fiu acolo, printre oamenii mulți adunați să admire, să împărtășească, să se bucure împreună de tradițiile transmise din generație în generație și, inevitabil, mă simțeam parte din cultura bogată a acestui colț (binecuvântat) de țară.
Deși m-am născut la oraș, mi-a fost mereu dragă lumea de la țară. Am tânjit după ea, după seninătatea și simplitatea ei. Îmi plăceau și-mi doream ocaziile, rare, ce-i drept, în care viața mea intra în contact cu satele din partea istorică, bogat culturală a Maramureșului, acolo, pe valea Marei, a Izei și a Vișeului, printre dealuri, miros de fân și gust de lapte proaspăt muls.
Astfel, Festivalul acesta al datinilor și obiceiurilor care s-a împământenit de mult la Sighetu Marmației, devenind o emblemă locală, un eveniment de importanță majoră în cultura și patrimoniul orașului, a zonei, reprezintă pentru mine și o încărcătură emoțională semnificativă, împletind admirația cu recunoștința apartenenței la o comunitate autentică și valoroasă.
Prima ediție a Festivalului de datini și obiceiuri de iarnă Marmația a avut loc cu aproape jumătate de secol în urmă, în 27 – 28 decembrie 1969, sub numele de Carnavalul și festivalul județean de datini și obiceiuri de iarnă din Maramureș. Scopul acestui eveniment era și continuă să fie o dovadă a păstrării tradițiilor, a valorificării moștenirii strămoșești, o transmitere din an în an a credințelor și obiceiurilor populare. În perioada imediat următoare Crăciunului, în timpul acestui festival, Sighetu Marmației se umple de freamăt și trăire și se îmbogățește cultural și istoric, devenind un nucleu a tot ceea ce înseamnă țăranul român.
Organizat de Consiliul Local, de Primăria Sighet și de Casa de Cultură Sighetu Marmației (anual, împreună și cu alți parteneri), Festivalul se desfășoară pe arterele principale ale orașului, sub forma unui alai impresionant din care fac parte grupuri de oameni, de la copii mici până la bunici, îmbrăcați în portul popular al satului sau al zonei pe care o reprezintă. Participă grupuri din satele maramureșe care au devenit cunoscute atracții turistice în ultimii ani (Vadu Izei, Botiza, Bârsana, Oncești, Budești, Strâmtura), grupuri din Maramureșul de dincoace de Gutin, cum se zice, Maramureșul nou, al Băii Mari, al Țării Lăpușului sau al Țării Chioarului, participă invitați și din alte zone ale țării (Botoșani, Neamț, Sibiu, Țara Oașului, Bihor), precum și de peste hotare, vecinii ucrainieni sau sârbi ori slovaci.
Festivalul debutează cu primirea Plugușorului și continuă cu prezentarea formațiilor populare prezente. Pe parcursul defilării, grupurile prezintă colinde, cântece populare, jocuri și dansuri, precum și diferite obiceiuri populare exemplificate extrem de pitoresc prin carele alegorice, caii și călăreții împodobiți, mici scenete, costume cu semnificații arhaice. Manifestările nu se desfășoară după un scenariu prestabilit, fiecare grup prezentându-și propria creație populară la alegere, în cadrul Festivalului punându-i-se la dispoziție spațiul necesar și asigurându-i-se logistica evenimentului.
Dracii, cele mai cunoscute personaje care fac parte din aceste grupuri, reprezintă modul prin care oamenii de la țară se împotrivesc destinului, încercând să alunge, la început de an, spiritele rele. Talangele metalice, mari și grele, măștile stranii și impresionante, gălăgia, toate fac parte dintr-un ritual împotriva răului. Se spune că diavolul nu știe cât de urât este și se sperie de el însuși atunci când se vede, de aceea costumele trebuie să fie sumbre și înspăimântătoare. Gălăgia e un alt mod de alungare al diavolilor, așadar grupurile de oameni mascați în draci folosesc talangele metalice pentru a face multă gălăgie. Dracii dau savoare și culoare Festivalului, încălzind atmosfera, speriind copiii și adulții deopotrivă.
Se observă acolo, în costumele populare bogat și colorat decorate, în jocul lor și-n corzile de vioară care le însoțesc muzica, sufletul senin al omului de la țară. Marea lui credință. Marea lui capacitate de resemnare în fața unui destin mânuit de forțe superioare. Marea lui dragoste pentru pământ. Marea lui bucurie a vieții, transmisă prin muzică și joc.
Dintre obiceiurile populare maramureșene care se regăsesc în alaiul Festivalului, deghizarea împotriva spiritelor rele, folosirea bâtelor a căror bătaie în porți sau podele are rol fertilizator, colacii, simbol al soarelui, al luminii și al vieții, măștile din blană amintind de animalul originar, toate sunt elemente care vorbesc despre o îmbinare de credințe. Credința în practicile păgâne străvechi îmbinată cu credința în Dumnezeu. Cultul vieții și al soarelui, cultul morții, cultul gliei, cultul jertfelor, toate se îmbină într-un mod straniu de armonios cu credința ortodoxă, cu obiceiurile bisericii, cu colindele religioase. Și-n toate, sufletul frumos al omului e cel care se întipărește în zâmbete, în port, în muzică.
Alături de alaiul care defilează pe străzile orașului, în cadrul Festivalului Marmația, au loc diferite manifestații culturale, concerte de muzică populară pe scena amplasată în centrul orașului, spectacole de dans și prezentări folclorice. Un târg de produse cu specific tradițional oferă vizitatorilor obiecte din lemn, acest element – simbol prezent în toate aspectele vieții maramureșene, mici suvenire și produse de artizanat. Străzile orașului mustesc de localnici și vizitatori, fotografii caută cele mai bune unghiuri, copiii aleargă în jurul costumaților, grupurile cântă și defilează. Și aerul unui trai care încă păstrează autenticitatea obiceiurilor străbune e cel care bucură și dă speranța într-un viitor în care ruralul maramureșan nu se pierde în negura modernismului.
În a doua zi a Festivalului, are loc o sesiune de comunicări pe teme de folclor, aceasta fiind componenta științifică a acestui eveniment, de-a lungul anilor prezentându-se la Sighetu Marmației numeroase referate de către cunoscuți cercetători români și străini, o parte din acestea fiind valorificate prin diferite publicații.
Festivalul de datini și obiceiuri de iarnă Marmația, de la Sighetu Marmației, din Maramureș, e una dintre bijuteriile culturale ale țării noastre, un ambasador de succes al tradițiilor și practicilor populare, și-n același timp, de la an la an, un element turistic important, care atrage an de an vizitatori din toate colțurile lumii.
