Nu s-ar fi putut altfel.
Să te simți ca o regină în țara reginelor, mi s-a spus cândva, înainte de prima călătorie în Anglia, în 2009. La Londra am fost, mai degrabă, ca Alice în Țara Minunilor, descoperind și minunându-mă de metropola cu aer regal, însă la Cambridge m-am simțit ca o Cenușăreasă invitată la un fabulos bal. Sala de bal o reprezenta, de fapt, întregul oraș englezesc, cu tot aerul de poveste în care e învăluit. Plutind, în pași suavi de dans, Cambridge mi s-a descoperit și l-am simțit așa cum este, ca o filă de poveste dintr-o carte cu pagini prețioase, o carte a lumii englezești de viță nobilă, cu o istorie lungă și controversată, presărată cu portrete de oameni iluștri care au schimbat, de-a lungul timpului, fața lumii întregi (și amintind doar câțiva, aș putea spune despre Isaac Newton, Charles Darwin, Lord Byron, Francis Bacon, Oliver Cromwell sau Vladimir Nabokov).
Cambridge întruchipează într-un mod perfect aerul acela intelectual, retro, dar nu demodat, aristocrat, pur englezesc. Toate par a se completa acolo, a face parte dintr-un întreg care cuprinde tot ceea ce Anglia are mai de preț. Istorie, arhitectură impresionantă, aerul nobil, nivelul intelectual ridicat. Plimbându-mă două zile prin Cambridge, m-am îndrăgostit de străzile lui pavate, de cafenelele cu iz de tinerețe, de clădirile încărcate de istorie, de piatra veche multă, dură, rece și atât de caldă totodată, de râul Cam traversat de echipele de canotaj ale colegiilor, de parcurile extrem de generoase, largi și de un verde foarte proaspăt, de bicicletele multe, multe, cu aer de-a dreptul olandez, de oamenii parcă mai puțin grăbiți ca în alte locuri, mai senini și mai zâmbitori, de casele cochete înghesuite una-ntr-alta, să își țină de cald și să se ferească de ploaie, de cerul albastru neobișnuit de senin și de ploile englezești scurte și trecătoare dar, mai ales, de parfumul acela intelectual, de cultură și cunoaștere, care plutește peste tot deasupra orașului.
Cambridge este al doilea oraș universitar al lumii anglofone, ca renume, vechime și nivel de pregătire superioară. Universitatea din Cambridge, care poartă și ea numele orașului, a fost înființată undeva prin secolul al XIII-lea, fără a se cunoaște o dată exactă. Se spune c-ar avea bazele puse de un grup de studenți și profesori de la Oxford, celălalt centru universitar faimos al Angliei, cu care Cambridge-ul se află într-o veșnică competiție și dispută intelectuală. Concentrate în jurul vechilor școli religioase dominicane sau franciscane, cele 31 de Colegii Universitare din Cambridge (16 colegii vechi și 15 colegii noi) sunt toate organizate într-un tipar comun, cu biserica – capelă în centrul incintei școlii, cu clădiri din piatră patinată de multe secole construite pe laturile pătrate sau dreptunghiulare ale curților interioare, adăpostind săli de curs, biblioteci, camere studențești sau birouri.
Cel mai vechi colegiu din Cambridge este Peterhouse, înființat în anul 1284, însă cel mai cunoscut este King’s College (cu numele întreg – The King’s College of Our Lady and Saint Nicholas in Cambridge), fondat în 1441, cu o impresionantă capelă unde se țin concerte și evenimente acustice spectaculoase. Construită în stil gotic, această capelă a avut nevoie de mai bine de un secol să fie terminată. O caracteristică importantă pentru King’s College, care i-a adus prestigiu și un număr în continuă creștere de studenți sau doritori să facă parte din acel sistem școlar, a fost și este deschiderea și toleranța religioasă. King’s College, împreună cu Claire College și Churchill College au fost primele trei colegii din Cambridge unde au fost admise studente femei, în anul 1972, înainte de acest an fiind admiși acolo doar bărbații. Darwin a fost primul colegiu mixt, înființat în 1966. Nu mai există acum la Cambridge colegii care să accepte ca studenți doar bărbați, însă există trei colegii unde pot studia doar femeile – Murray Edwards, Lucy Cavendish și Newnham.
Unele dintre colegiile din Cambridge se vizitează contra unei taxe de intrare, altele pot fi vizitate gratuit, însă toate au anumite restricții – pot fi vizitate curțile interioare și câteva clădiri și săli, însă birourile, camerele studenților și celelalte anexe, sunt private. Toate colegiile sunt închise vizitatorilor în perioada mai – iunie, a examenelor. Costurile de vizitare a unui colegiu, cum e cazul King’s College sau St. John’s College, sunt în jur de 5 – 10 lire pentru o persoană. Dintre cele care se vizitează contra unei taxe, eu am ales să vizitez St. John College pentru că mi-am dorit să văd podul suspinelor – Bridge of Sight, o replică a celebrului pod din Veneția (după cum se spune, însă, singura asemănare reală e faptul că ambele sunt poduri acoperite) și pentru că arhitectura și locația colegiului mi-au atras atenția în mod special.
Colegiul St. John’s, fondat în anul 1511 de către Lady Margaret, mama regelui Henry al VII-lea, a fost transformat în școală universitară din vechiul spital al orașului. Inițial se studia acolo teologia însă, de-a lungul secolelor, s-a adăugat matematica, științele umaniste sau medicina. Impresionantă mi s-a părut poarta principală de acces în incinta colegiului, cu o arhitectură foarte bogată în ornamente, cu o stemă (stema fondatoarei) reprezentată de animale mitice cu coarne, numite yales – coadă de elefant, corp de antilopă, cap de capră. Curțile interioare respectă stilul regăsit peste tot în Cambridge, cu spații verzi întinse, sub formă dreptunghiulară sau pătrată, mărginite de corpurile de clădire, corpurile vechi și cele noi, construite în partea vestică a râului Cam (Bridge of Sight e unul dintre podurile care fac legătura între New Court și Third Court), de capela colegiului sau vechea bibliotecă. St. John’s e o bijuterie arhitecturală în stil gotic englezesc, cu influențe romantice și aer medieval.
Pembroke College e un alt colegiu pe care l-am vizitat și acolo n-a fost nevoie să plătesc o taxă de intrare. E al treilea colegiu ca vechime din Cambridge și este primul care a avut propria capelă, cunoscută azi sub numele de Old Library. Pembroke este singurul colegiu din Cambridge care are un departament de programe școlare internaționale care oferă oportunități pentru studenți din alte țări.
Cambridge e un oraș verde, aerisit, cu râul Cam (de unde derivă și numele orașului) adăugând un plus de romantism și frumusețe. Râul traversează mare parte din oraș și multe dintre colegii sunt vizitabile de pe apă, aceasta fiind una dintre variantele cele mai interesante pentru a observa arhitectura construcțiilor. Bărcile se pot închiria din mai multe locuri, vâslașii își oferă serviciile aproape la fiecare colț de stradă în zona centrală a orașului, un tur cu barca costând în jur de 15 lire pentru o persoană.
Nu înseamnă că totul e impecabil la Cambridge, că dincolo de porțile mărețe ale colegiilor, viața nu are nuanțele firești, de griuri sau culori pătate. Dimpotrivă. Străzile orașului vibrează de freamătul și energia tinereții, de dorul de viață și veselia plină de încredere a studenților. Cafenelele sunt pline de oameni care împărtășesc idei, de familii care-și trăiesc viața de zi cu zi bucurându-se de minunea de-a fi. Gardurile orașului mustesc de invitații la manifestări culturale, e o abundență de trăire greu de imaginat. Bicicliștii întregesc peisajul acesta vibrant într-un mod plăcut, chiar dacă pistele de bicicletă lipsesc, chiar dacă marcaje nu prea sunt. Totul mi-a plăcut la Cambridge și mi-a părut a avea un farmec aparte, o autenticitate și un aer cuceritor. Simbol, rafinament. Un spirit englezesc pur.
