Cine s-a născut la Tg. Jiu
Ajunși la Tg. Jiu, municipiu care și-a luat numele de la vijeliosul râu Jiu, care nu mai este așa vijelios, datorită barajului care îl domolește înainte de a intra în oraș, am descoperit că micul oraș gorjean este locul de naștere al mai multor oameni de seamă care au făcut ceva pentru cultura română și pentru țară. Sublocotenentul Ecaterina Teodoroiu, una dintre aceștia, a fost o eroină a primului război mondial. S-a înscris ca voluntară și a participat la luptele pentru apărarea pământului strămoșesc la Jiu și pe frontul din Moldova, dar a căzut în luptă eroic, în fruntea plutonului pe care îl conducea, în bătălia de la Mărășești, în 22 august 1917. Locuitorii orașului au ridicat un mausoleu în cinstea acestei fete curajoase, în anul 1936. Dar cel care a făcut ca orașul să fie cunoscut peste granițe, a fost Constantin Brâncuși, sculptorul păsării măiestre și a atâtor alte opere celebre, artistul care a uimit prin stilul său special, prin care a modelat lumea, spațiul și formele. Tot din zonă a fost și cântăreața de muzică populară Maria Lătărețu cât și Gheorghe Zamfir, ciocârlia din Carpați, așa cum a fost numit, care a încântat lumea cu naiul său fermecat. Și să nu îl uităm pe Tudor Vladimirescu, născut în satul Vladimiri, tot în zonă, un pandur patriot, revoluționar din 1821, mare iubitor de neam și țară.
Dar cine ajunge la Târgu Jiu, inevitabil, chiar și pentru o oră, oprește în Parcul Central unde sunt expuse 4 dintre monumentele cele mai dragi nouă ca români, singurele opere pe care Brâncuși le are expuse la exterior. Parcul care le găzduiește este și locul unde cresc o serie de plante și arbori deosebiți, cum ar fi arborele de sequoia. Aici este locul unde locuitorii orașului se plimbă în timpul liber, sunt terase și chiar o minigrădină zoologică. Aleile umbrite de arbori seculari sunt foarte căutate pe timpul verii, fiind străbătute de zeci de turiști. Digul special amenajat al lacului de acumulare de pe râul Jiu, este un loc de promenadă destul de căutat.
Parcul a fost conceput încă din secolul al XIX-lea. Primul proiect a fost întocmit în anul 1852, iar un an mai târziu, primarul din vremea respectivă, Nae Măldărescu, dispune refacerea proiectului. Lucrările de amenajare au început în anul 1856. Mai târziu, prefectul județului și primarul orașului de atunci, Constantin Stanciovici, au decis tăierea aninilor și plantarea în locul lor a teilor frumos mirositori. Lângă parc, a fost construit un pod peste râul Jiu unde, la 14 octombrie 1916, locuitorii orașului au luptat cu forțele naziste, pentru a-și apăra localitatea.
Povestea operelor marelui Brâncuși
Operele marelui Brâncuși au fost inaugurate în anul 1938. Am aflat povestea lucrărilor care au ajuns aici în oraș de la un domn, fost profesor, care povestea celor ce doreau să asculte cum s-au petrecut evenimentele. În vara anului 1936, Constantin Brâncuși a făcut o vizită la reședința familiei primului ministru de atunci, Gheorghe Tătărăscu, de lângă Rovinari, ocazie cu care i-a prezentat soției acestuia ansamblul pe care dorea să-l realizeze la Târgu Jiu, în onoarea soldaților români căzuți în luptele din primul război mondial. Această doamnă, Aretia Tătărascu, prin Liga Națională a Femeilor Gorjene, a cărei președintă era, a contribuit la strângerea fondurilor pentru realizarea ansamblului. Acestea sunt un cadou făcut de marele Brâncuși locului de unde a plecat, încărcat de talent, spre Paris, fără să ia niciun ban pentru opera lui.
Intrând în parc, am văzut prima dată Masa Tăcerii, de la distanță, și ne-am odihnit pe scaunele ei în tăcere, fără vorbe. Povestea ei este unică, simbolul ei la fel. Masa Tăcerii este amplasată lângă râul Jiu, înconjurată de sălcii plângătoare și este lucrată în calcar. Aceasta reprezintă liniștea dinaintea bătăliei la care urmează să participe combatanții. Timpul este dispus în scaune-clepsidre, 12 la număr, care o înconjoară. Ansamblul s-a mai numit și Masa Apostolilor Neamului, cele 12 scaune reprezentând apostolii care îl înconjoară pe Iisus Hristos. Scaunele-clepsidră și masa rotundă amintesc de aranjamentele templelor sacre din vremurile străvechi ale dacilor sau ale druizilor, imagine care este stimulată și de alinierea perfectă a celorlalte 30 de scaune de pe Aleea Scaunelor ce duce la Poarta Sărutului, la intrarea în parc.
Ansamblul gândit de genialul sculptor continuă cu Aleea Scaunelor care are scaunele tot în aceeași formă consacrată de clepsidră, ele fiind distribuite pe ambele părți în mod egal cu două bănci de piatră, dispuse de o parte și de alta a aleii, în grupuri de câte trei.
Aleea Scaunelor a fost deschisă în octombrie 1937. La indicațiile lui Brâncuși, au fost amenajate câte 5 nișe pe fiecare latură unde s-au amplasat câte 3 scaune din piatră cu față pătrată ce simbolizează probabil zilele lunii. Pe marginea aleii, s-au plantat 20 de plopi piramidali. Au fost tăiate și unele alei secundare, tot la sfaturile artistului, luând naștere Aleea Îndrăgostiților (între masă şi poartă, perpendicular pe aleea principală) și aleile ce mărginesc lateral poarta (numite „târcoale” de către Brâncuși).
Poarta sărutului, construită din travertin, este poarta prin care se face trecerea spre o altă viață, mai bună poate, așa cum a sperat marele sculptor care nu a fost iubit de către comuniști și nici de către regimul care l-a ascuns mult timp de marele public al țării lui. De abia în anul 1964 a fost redescoperit și ansamblul de la Târgu-Jiu a putut fi amenajat și îngrijit, după ce fusese lăsat în paragină un sfert de veac.
Mircea Eliade și Poarta Sărutului
Referindu-se la această sculptură, Mircea Eliade spunea: „Sunt unele teme din literatura noastră populară extraordinar de bogate din punct de vedere dramatic. De pildă, Poarta care împlinește în viata poporului român rolul unei făpturi magice, care veghează la toate actele capitale din viata omului. Prima trecere pe sub poartă înseamnă aproape o intrare în viață, în viața reală de-afară. Poarta veghează la căsătorie şi pe sub poartă mortul e dus, solemn, spre lăcașul de veci. Este, atunci, o reîntoarcere în lumea dintâi: ciclul e închis, şi poarta rămâne mai departe, cu un om mai puțin, să vegheze alte nașteri, alte nunți, alte morți”.
Poarta Sărutului, construită din travertin, dispusă pe un ax de oțel încastrat într-o fundație de beton, are latura de 5,32 m. Dimensiunile fizice ale porții sunt: lățimea 6,45m, înălțimea 5,13 m și grosimea de 1,69 m. Monumentul Întregirii neamului sau Poarta Sărutului, este compus din doi stâlpi, fiecare stâlp alcătuit din alți 4 stâlpi uniți la partea de sus cu o grindă. Sărutul înseamnă unirea. Cei 8 stâlpi reprezintă cele 8 regiuni care se alipiseră patriei mamă, România. Motivul sărutului, prezent pe stâlpii porții, ar putea fi interpretat și ca ochii care privesc spre interior, spre noi cei ce trecem prin viață sau poate pe alee.
Coloana fără Sfârșit sau a Sacrificiului Infinit, considerată de către criticul de artă Sydnei Geist punctul de vârf al artei moderne, reprezintă un adevărat testament spiritual al artistului, menit să sprijine, simbolic, bolta cerului. Coloana înaltă de 29,33 m, este constituită din 16 module din care 15 sunt întregi și încă unul amplasat jumătate jos, respectiv jumătate sus, de formă romboidală, construite din fontă. Coloana Infinită este amplasată la cca. 1,2 Km de Poarta Sărutului, într-un parc propriu al ei, numit desigur Parcul Coloanei Infinite, situat pe Calea București, aproape de intrarea în Târgu Jiu, dinspre Horezu. Coloana se mai numește și Coloana sacrificiului infinit, fiind un omagiu pentru eroii români care au căzut la datorie pentru reîntregirea neamului.
Numărul modulelor din care este alcătuită coloana reprezintă anul când România a intrat în primul război mondial, 1916, și se termină cu o jumătate de modul, reprezentând jumătatea anului respectiv. Matrița formei, care era numită de Brâncuși „mărgea”, a fost făcută din lemn de tei și a fost turnată la un atelier din țară.
