De la sublim la ridicol nu este decât un pas (în franceză, „Du sublime au ridicule, il n’y a qu’un pas”) este o expresie celebră, care îi aparține lui Napoleon Bonaparte, general, om politic și împărat al Primului Imperiu Francez, care a avut un rol esențial în istoria europeană de la începutul secolului al XIX-lea.
Expresia De la sublim la ridicol nu este decât un pas surprinde natura volatilă a experienței umane și cât de repede se pot schimba circumstanțele. Acest proverb ne amintește că granițele dintre extraordinar și banal sunt adesea subțiri, încurajând o perspectivă umilă și realistă asupra vieții. Prin explorarea acestei expresii, putem să ne conectăm la o înțelegere mai profundă a condiției umane.
Inteligent, hotărât, curajos, genial comandant militar, Napoleon a avut un destin de excepție. Punctul de cotitură al acestui destin l-a constituit Invazia Rusiei – o serie de operații militare derulate între 24 iunie și 12 decembrie 1812. După incendierea Moscovei, Napoleon a fost nevoit să se retragă, fără să fi reușit să obțină capitularea rușilor.
Înfrângerea de la Berezina – De la sublim la ridicol nu este decât un pas
Pe acest drum, al retragerii din Rusia, cu o armată epuizată, înfometată, fără cavalerie, Napoleon a fost înfrânt decisiv la Berezina (26-28 noiembrie 1812). Din cei 500.000 de soldați cu care pornise Campania din Rusia, mai rămăseseră aproximativ 50.000, iar până la final doar în jur de 20.000 au supraviețuit.
În împrejurările umilitoarei înfrângeri de la Berezina, se pare că Napoleon a rostit celebrele cuvinte: „De la sublim la ridicol nu este decât un pas”. Cel care a relatat contextul în care au fost spuse aceste cuvinte este Dominique Dufour de Pradt, prelat, diplomat, istoric, ambasador al Franței la Varșovia, în vremea lui Napoleon.
Lui Dominique Dufour de Pradt i-a încredințat împăratul misiunea de a-i convinge pe polonezi să-l sprijine în Campania din Rusia. Însă, după retragerea dezastruoasă, Napoleon l-a învinuit pe prelat de dezertarea masivă a polonezilor și l-a demis din funcția de ambasador.
După căderea lui Napoleon Bonaparte, Dufour de Pradt a povestit cum, după înfrângerea de la Berezina, împăratul ar fi repetat de trei-patru ori, în fața unor apropiați: „De la sublim la ridicol nu este decât un pas”. Nu este sigur însă dacă vorbele lui Napoleon se refereau la sine sau la atitudinea jalnică a ambasadorului, care abia a îngăimat câteva cuvinte, după cum a povestit ulterior un general din preajma lui Napoleon.
Contesa Tyskievitch despre replica lui Napoleon
La același episod face referire și contesa poloneză Tyskievitch (din anturajul lui Napoleon), într-o scrisoare în care povestește cum, la începutul lunii decembrie 1812, îndată după înfrângerea de la Berezina, Napoleon a aflat că generalul Claude Francois de Malet a încercat o lovitură de stat, motiv pentru care împăratul a lăsat armata în grija unui mareșal, iar el s-a întors în mare grabă în Franța.
Contesa Tyskievitch relatează, în scrisoare, că Napoleon ar fi spus: „Nimic nu este fără speranță. Poate am făcut o greșeală mergând la Moscova și o alta prelungind șederea acolo. Posteritatea va decide. Ridicolul este alături de sublim. Nimic din toate acestea nu este surprinzător. Eu comand patruzeci de milioane de oameni și le sunt dator, de aceea a trebuit să părăsesc temporar armata. Merg la Paris”.
Din „Memoriile” lui Napoleon, scrise în vremea în care fostul împărat era captiv pe insula Sfânta Elena, cât și din scrisorile sale, care au rămas pentru posteritate, nu rezultă că s-ar fi considerat vreodată un om ridicol. Dimpotrivă, era extrem de orgolios și avea o deosebită stimă de sine.
Expresia „De la sublim la ridicol nu este decât un pas” a rămas în memoria colectivă și se folosește pentru a sublinia acele situații în care cineva, aflat într-o poziție strălucită, în vârful ierarhiei unor valori sau care înfăptuiește acte deosebite, provocând admirația și uimirea celorlalți, comite o greșeală absurdă, neașteptată, trecând în derizoriu, stârnind râsul, disprețul sau batjocura celor din jur.
Thomas Paine, un pamfletar englez, care a emigrat în America, în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, autor al celebrului pamflet „Common Sense”/„Bunul simț” (1776), prin care apăra independența coloniilor americane în raport cu Regatul Marii Britanii, considera că: „Sublimul și ridicolul sunt atât de apropiate încât este greu să le separi”.
Reflectând asupra semnificației expresiei De la sublim la ridicol, putem învăța să apreciem frumusețea și complexitatea vieții cu toate înălțimile și coborâșurile sale. Dacă sunteți interesați să aprofundați mai multe despre expresii și folosirea corectă a limbii, vă recomandăm să citiți cum este corect: deseară sau diseară?, care oferă o perspectivă valoroasă asupra unor aspecte lingvistice frecvent întâlnite.
