Dupa lupte incrancenate si dificultati pe care le-a intampinat poporul roman, Declaratia de Alba Iulia, pecetluita pe 1 Decembrie 1918, este dovada inestimabila a uneia dintre cele mai mari realizari ale neamului romanesc – Unirea din anul 1918. Intr-un context politic favorabil, determinat de sfarsitul Primului Razboi Mondial si de prabusirea Imperiului Austro-ungar si a Imperiului Rus, romanii alcatuiesc Marea Adunare Nationala, la Alba Iulia, prin care hotarasc unirea Transilvaniei, Crisanei, Banatului si Maramuresului cu Romania. Un numar de 600 din cei 1228 de delegati au fost alesi prin vot universal, la care au participat romanii din Maramures, Crisana, Banat si Transilvania, celilalti 628 fiind reprezentanti ai societatilor si organizatiilor culturale.
Inainte de a se convoca Marea Adunare Nationala de la Alba Iulia si a se realiza Declaratia de Alba Iulia, pe 9 aprilie 1918 are loc unirea Basarabiei cu Romania. Format in toamna anului 1918 precum un organ politic cu un important rol politic si administrativ, Consiliul National Roman Central solicita, la 10 noiembrie, printr-o nota diplomatica, obtinerea autoritatii totale asupra locurilor din Ardeal si Tara Ungureasca, in care traiesc romani. Dupa ce guvernul maghiar cere o amanare de 12 ore si dupa 2 zile de negocieri, nu se ajunge la niciun numitor comun, Consiliul National Roman Central declara unirea romanilor aflati sub dominatia austro-ungara si intemeierea Marii Adunari Nationale, prin care delegatii desemnati vor reprezenta dorinta tuturor romanilor de a se uni.
Pe 1 decembrie, 1918, in Sala Cazinoului (Sala Unirii de astazi), inca de dimineata, cei 1228 de delegati se aduna pentru a semna Declaratia de la Alba Iulia si pentru a realiza Marea Unire. Pe o scena amenajata in Sala Cazinoului, au urcat delegatii, care reprezentau atat biserica ortodoxa si greco-catolica, cat si pe invatatori, profesori, femei sau meseriasi. Dupa numararea delegatilor, la ora 11.00 politicianul si pedagogul Vasile Goldis sustine un discurs, nu doar pentru numarul mare de delegati, ci si pentru romanii veniti din Transilvania, Crisana si Maramures in Alba Iulia, pentru a fi prezenti la grandiosul act. Astfel, alaturi de delegatii Marii Uniri, pe platoul Dealului Furcilor, cunoscut precum „Campul lui Horea“ (deoarece este locul unde au fost executati Horea si Closca), au fost prezenti mai mult de 100.000 de romani, imbracati in haine de sarbatoare, care au ajuns in Alba Iulia pe jos, cu trenurile, calare sau cu carutele si au auzit cu propiile lor urechi istorica Declaratie de la Alba Iulia.
Asezati pe “Campul lui Horea”in functie de locul de origine, acestia au demonstrat ca Unirea nu este rezultatul efortului depus doar de politicieni, ci este meritul tuturor romanilor, iar discursul lui Vasile Goldis, inceput la ora 11.00 a ilustrat in mod exceptional, adevarurile simtite de fiecare roman prezent, ramand neuitat urmatorul fragment din discursul acestuia: „Veacuri de-a randul poporul romanesc, adevaratul si legitimul proprietar al pamantului ce fusese odinioara Dacia romana, a fost socotit strain şi rob pe pamantul lui stramosesc“. Dupa finalizarea analizarii actului Unirii, delegatii ies in fata multimii de romani adunate, in jurul orei 13.30, pentru a citi Declaratia de la Alba Iulia, actul graitor al Marii Uniri.
Episcopul greco-catolic Iuliu Hossu, alaturi de teologul Miron Cristea, prezinta adunarii care era de fata continutul documentului Unirii, alcatuit din noua articole. In primul articol al Declaratiei se vorbeste despre scopul Adunarii Nationale “a tuturor Românilor din Transilvania, Banat și Tara Ungurească”, care prin reprezentantii lor, intalniti la Alba Iulia, declara unirea romanilor, locuitori ai Banatului, Transilvaniei si Tarii Unguresti cu patria mama, Romania. De asemenea, se declara ca Banatul, aflat intre raul Mures, raul Tisa si Dunare, nu poate fi indepartat de Romania.
In cel de-al doilea articol al Declaratiei de la Alba Iulia se precizeaza faptul ca teritoriile mentionate mai sus vor fi provizoriu autonome, pana la intrunirea, prin vot universal, a Constituantei Romaniei Mari. Noul stat ce avea sa se formeze, Romania Mare, asigura libertate tuturor popoarelor care locuiau intre noile granite romanesti, in fruntea caruia se va afla un “regim curat democratic pe toate tărâmurile vietii publice”, iar votul sa fie ”direct, egal, secret, pe comune, în mod proportional, pentru ambele sexe, în vârstă de 21 de ani la reprezentarea în comune, judete ori parlament”. De asemnenea, in noul stat va exista o libertate a religiilor, in articolul al treilea fiind mentionata si reforma agrara. Prin aceasta reforma agrara s-au desfiintat propietatile foarte mari, urmand improprietarirea taranilor, pentru care pamantul era esential, fapt ce a determinat o imbunatatire consistenta a vietii locuitorilor de la sate.
Tot in articolul al treilea al Declaratiei de la Alba Iulia este declarata asigurarea “muncitorimii industriale” de aceleasi drepturi si beneficii pe care le primesc muncitorii din cele mai avansate tari din punct de vedere industrial. In articolul IV este exprimata dorinta ca, prin Congresul de pace, sa se asigure libertatea si dreptatea tuturor tarilor, indiferent de faptul ca sunt mari sau mici, si sa existe pace, fara sa se apeleze la razboi, pentru a solutiona anumite neintelegeri pe care le pot avea tarile intre ele. In articolele V si VI, membrii Adunarii Nationale nu saluta doar locuitorii bucovinei, eliberati de sub “din jugul Monarhiei austro-ungare”, ci pe toate natiunile care si-au castigat libertatea, si anume: natiunea austro-germana, cehoslovaca, polona, ruteana si iugoslava.
In articolul al VII-lea al Declaratiei de la Alba Iulia, este exprimat respectul pe care il poarta Adunarea Nationala fata de acei “bravi români, care în acest război și-au vărsat sângele pentru înfăptuirea idealului nostru murind pentru libertatea și unitatea națiunii române”. In urmatorul articol isi exprima recunostiinta pentru Puterile Aliate, care au facut posibila indepartarea “ghiarelor barbariei”. In ultimul articol al Declaratiei, este mentionata hotararea Adunarii Nationale de a forma Marele Sfat National Roman, care va reprezenta tara si ii va apara interesele. Dupa prezentarea acestui documnent, romanii care au fost de fata la acest grandios act, parasesc, incepand cu ora 16.00, “campul lui Horea”, vazand marele ideal al unificarii romanilor indeplinit.
Declaratia de la Alba Iulia si realizarea Marii Uniri a reprezentat un interes deosebit nu doar in tara, cat si in strainatate. Dovada raman numarul de telegrame sosite de la romani pe adresa Marii Adunari Nationale de la Alba Iulia, care isi exprimau consimtamantul si respectul fata de continutul documentului Unirii. La aproape un secol de la realizarea Marii Uniri, romanii sarbatoresc ziua de 1 Decembrie, fiind una dintre cele mai importante date din istoria poporului roman, in urma careia Romania a fost intregita, din Romania Mare facand parte Basarabia, Bucovina, Transilvania, Banatul, Maramuresul si Crisana.
