Am vrut să scriu acest articol acum, cât timp impresiile și trăirile zilelor trecute, când am făcut o scurtă incursiune în Delta Dunării, sunt încă proaspete și vii în mintea și-n sufletul meu. Mi-am dorit de mulți ani să vizitez Delta Dunării și, pentru mine, de-acolo, din nordul îndepărtat al țării, din Maramureș, distanța lungă, drumurile țării, și alte impedimente, m-au ținut departe de aceste locuri pe care greu le poți descrie în cuvinte. Nu în cuvinte simple, oricum. Am senzația că nu-mi ajung cuvintele limbii române – care-i o limbă frumoasă, pe care-o iubesc, de altfel – pentru a descrie impresia aceea specială cu care rămâi după o vizită în Delta Dunării. 
Am început incursiunea în deltă pe la Murighiol, traversând cu barca spre zona din jurul lacului Uzlina, unde urma să rămân peste noapte, la un complex turistic. Drumul cu barca care are o capacitate de 11 locuri – prețul unui transfer dus – întors este de 60 lei pentru o persoană – și durează o jumătate de oră. Timpul de transfer e unul potrivit pentru o mică introducere în lumea deltei, se parcurge o parte din brațul Sf. Gheorghe care nu mai este navigabil pentru nave mari de mult timp, de prin 1962, rămânând astfel un loc (mai) liniștit, străbătut de bărci de dimensiuni mici, de interes local, pierdute în imensitatea aceea a apelor verzui, parcă imitând vegetația verde-intens din jur. Brațul Sulina este cel mai scurt, este rectiliniu, are aproximativ 64 km, este regularizat și canalizat și este folosit pentru navigație de către navele mari. Plaja de la Sulina, de-acolo de unde Delta se varsă în Marea Neagră, este cunoscută pentru spectaculozitatea ei semisălbatică. Brațul Chilia, care formează partea de nord a Deltei Dunării, este zona mai puțin vizitată de turiști, mai greu accesibilă și, implicit, mai sălbatică, mai autentică. Cred că e locul în care se simte cel mai puternic, mai real decît în orice alt loc, ceea ce Delta Dunării înseamnă.
Delta Dunării e asaltată puternic de turiști în ultimii ani, acest lucru influențând mult modul în care locul se transformă în timp, se îmbracă în straie comerciale, încercând să satisfacă cât mai multe cerințe, încercând să fie pe placul a cât mai mulți dintre cei care ajung în zonă. Se pierde mult din farmec, izul turistic se resimte puternic, de la numărul redus mult în ultimii ani de specii de păsări și alte viețuitoare (datorită faptului că Delta e o arie protejată, o rezervație naturală, se fac multe eforturi pentru protejarea lor), la accesabilitatea navigării pe canale, multitudinea de ambarcațiuni puse la dispoziție, și până la gustul mâncării care se vrea tradițional, însă e evident afectat de aspectul comercial turistic, adoptând influențe culinare specifice și altor zone. Ciorba de pește e un fel de mâncare pe care trebuie să-l încercați în Delta Dunării, e absolut delicioasă. Pentru mine, zilele trecute, a fost o premieră în acest sens, a fost prima oară când am mâncat acest preparat și-am fost mai mult decât încântată să descopăr o adevărată delicatesă. Chiftelele de pește sau somnul la grătar sunt și ele bunătăți specifice absolut savuroase. 
Delta Dunării crește anual cu aproximativ 40 mp, datorită aluviunilor purtate de ape. Cele peste 360 de specii de păsări și 45 de tipuri de pești au teren propice traiului și dezvoltării, Delta fiind un adevărat teritoriu – muzeu al biodiversivității. Cele mai populare specii de pești sunt știuca și somnul. Dintre păsări, pelicanii sunt cei pe care-i observi prima oară, cu ciocurile lor galbene aparte, cormoranii mici și mari, egretele, rațele și toate celelalte având și ele locul lor în Deltă. Nuferii, albi – mai puțini – și galbeni, care se întind pe suprafețe mari, sunt dovezi ale unor frumuseți aparte. Plutesc împreună cu frunzele lor plate și verzi pe luciul apei, oferind spectacole de culoare, răsplătite cu admirație și recunoștință pentru natura fabuloasă. Nuferii sunt plante protejate prin lege și e interzis să fie rupte și culese. Înfloresc la începutul lunii iunie sau chiar în mai și țin, aproximativ, până în luna septembrie.
Pe lângă tradiționalele plimbări cu barca pe canalele și lacurile Deltei Dunării, pentru pescuit sau pentru admirarea naturii, a faunei și-a florei, o drumeție cu bicicleta e ceva inedit și posibil. Desigur, când e vorba de pedalat, mă entuziasmez și mă bucur de posibilitatea acestei activități în orice loc aș fi. Am avut norocul de-a putea împrumuta o bicicletă – erau mai multe puse la dispoziția turiștilor, gratuit – de la complexul unde-am stat și-am putut să pedalez pe insula, lungă de vreo șapte kilometri și lată de aproape doi kilometri, dintre lacul Uzlina, canalul cu același nume și brațul Sf. Gheorghe. Cu bicicleta de munte, potrivită pentru teren accidentat, cum sunt și cărările între bălțile Deltei, printre cirezi de vite, de porci, de-o parte, și păsăret sau broaște și broscuțe, de cealaltă parte, am petrecut un timp, deși scurt, prețios. Este o modalitate frumoasă prin care poți să te bucuri de câteva locuri din Deltă, să respiri aerul acestui regat al apelor, să fii tu cu tine, cu liniștea din jur și cu bucuria de-a trăi momente de viață aparte. 
În ceea ce privește echipamentul pe care-i necesar să-l pregătiți pentru o excursie în Delta Dunării, ar fi bine să țineți cont că e un ținut cu climă variabilă, umedă, că precipitațiile pot fi abundente. E foarte recomandat ca încălțămintea să fie de outdor, gen ghete de vară pentru munte sau, măcar, încălțăminte sport, să aveți o jachetă impermeabilă pentru a face față atât stropilor de ploaie cât și vântului, ceva pentru acoperit capul, pentru protecția împotriva soarelui puternic și, desigur, îmbrăcăminte lejeră și comodă. Mitul țânțarilor ucigași din Delta Dunării cam asta este, un mit! E adevărat că sunt mulți țânțari, dar nu atât de mulți pe cât se spune, nu atât de imuni la diferitele soluții împotriva lor, care se găsesc pe piață. E bine să fiți pregătiți cu un spray antițânțari, cu o loțiune de protecție solară și cu multă dorință de-a descoperi o lume aparte, de-a vă bucura cu ea, de-a vă duce în Deltă cu sufletul deschis și de-a pleca, luând cu voi (doar) poze și amintiri frumoase. 
