Deltaplanul (numit asa pentru ca are forma literei grecesti “delta”), ca si parapanta, este un aparat care permite zborul “liber”, fara motor, precum cel al pasarilor, si care este destinat activitatilor sportive si de agrement. Pilotul este prins intr-un ham, iar decolarea se face de pe un relief mai inalt, prin alergare sau, de pe teren plat, prin tractare.
Conceptul a fost inventat in 1890, de catre Otto Lilienthal, un pionier al aviatiei germane, care a facut nenumarate cercetari asupra formei aripilor aparatelor de zbor, prin comparatie cu aripile pasarilor. Intre 1891 si 1896, acesta a efectuat peste doua mii de zboruri planate, de pe o colina artificiala din apropierea Berlinului, cu ajutorul a 16 mecanisme, cu structura din lemn, care, ca forma, erau apropiate de ceea ce astazi se numeste deltaplan.
Decoland de la inaltimea de aproximativ 20 de metri, el se putea mentine in zbor cam 300 de metri, in cele mai bune conditii. Experimentele au incetat cand, din pricina unei rafale de vant, in timpul unei decolari, din 1896, Lilienthal a suferit un accident, care a dus la deces.
Desigur, dintr-o istorie a deltaplanului nu poate fi ignorata incercarea lui Leonardo da Vinci, genialul spirit renascentist, care, in 1490, a realizat o serie de studii si desene despre « zborul planat » al pasarilor, in tentativa de a construi un aparat de zbor dupa un principiu similar. Chiar daca, teoretic, schitele lui da Vinci erau corecte, materialele prea grele de la vremea respectiva, in principal, lemnul, au facut ca ideea sa ramana in stadiu de proiect.
De-abia in 1948, inginerul american Francis Melvin Rogallo, lucrand pentru NASA, a preluat modelul lui Otto Lilienthal, imaginand niste aripi triunghiulare, pliabile, cu ajutorul carora navetele cosmice trebuiau sa fie conduse inapoi, spre Pamant, in momentul in care intrau in atmosfera terestra.
Desi ideea nu s-a concretizat la momentul respectiv, cativa ani mai tarziu, compatriotul sau, Barry Hill Dickenson, a construit, dupa modelul Rogallo, un fel de “zmeu” zburator. Acestui model, australianul Bill Moyes, si el angajat al NASA, i-a adaugat modul de suspendare a pilotului, cu hamuri, si un maner de conducere triunghiular.
Cu un astfel de deltaplan, asociatul sau, Bill Benett, decoleaza, tras de o salupa, si reuseste, dupa desprindere, sa survoleze Statuia Libertatii din New York. Treptat, zborurile cu un asemenea mecanism au devenit tot mai indraznete si, in 1977, francezul Jacques Martinerie decoleaza de pe un varf de peste 2000 de metri, din Muntii Alpi, de la granita franco-elvetiana si, apoi, in acelasi an, reuseste sa zboare deasupra pantelor vulcanului Etna, din Sicilia, atunci in plina eruptie.
Deltaplanele fabricate astazi, cantarind 20-30 de kilograme, au fost mult imbunatatite, in comparatie cu modelele anilor 1970-1980, fiind realizate din materiale superioare :
- diverse aliaje metalice
- fibra de sticla
- fibra de carbon
- plastic
astfel incat aripile sa aiba fiabilitatea dorita si sa nu se deformeze in timpul zborului.
La fiecare doi ani, se organizeaza un campionat european de zbor cu deltaplanul, iar la patru ani, unul mondial, reunind echipele nationale ale tarilor concurente.
Primul Campionat Mondial a fost organizat in 1976, in Austria, iar cel mai recent Campionat European, in 2012, in Turcia. Recordul mondial de distanta strabatuta cu deltaplanul a fost stabilit anul trecut, la Zapata, in Texas, de catre americanul Dustin Martin, care a strabatut 765 de kilometri, in 10 ore si 30 de minute, viteza medie de zbor fiind de 70 km/ora.
Recordul de altitudine ii apartine lui Christian Voiblet, din Namibia, care, in ianuarie 2012, a atins inaltimea de 4 526 de metri. In ianuarie 2013, Campinatul Mondial de deltaplan s-a desfasurat in Australia.
Exista si in Romania pasionati de deltaplanism, un sport a carui traditie, in tara noastra, incepe in anii ’80 ai secolului trecut, una dintre zonele cele potrivite, ca relief si conditii climatice, pentru invatare, exercitiu si agrement, fiind Dobrogea. Se organizeaza, de asemenea, campionate nationale.
Desi parapanta a castigat tot mai mult teren, in ultimii douazeci de ani, printre practicantii de astfel de sporturi temerare, totusi, deltaplanul are inca locul lui privilegiat, dat de faptul ca are o viteza buna de zbor, este mai rezistent, iar pozitia orizontala a pilotului creeaza impresia celui aflat la inaltime, in orgoliul lui greu de temperat, ca, cel putin pentru vremea cat se afla in zbor, poate fi tot atat de liber precum pasarile.