Democratia – puterea poporului

Democratia este un cuvant al carui sens, noi, romanii, inca il mai cautam, in semnificatiile lui autentice, dupa o jumatate de secol de comunism si dupa alti douazeci si doi de ani de ani de tranzitie ezitanta spre un alt tip de societate. Politicienii il rostesc cu obstinatie, ignorandu-i, cu premeditare sau cu ipocrizie, intelesul, iar oamenii obisnuiti se agata de speranta ca ar putea fi mai mult decat o lozinca menita sa le dea iluzia libertatii si a participarii la viata cetatii.

Democratia sau regimul politic in care poporul e suveran

Democratia (din cuvantul grecesc”demos”-“popor” si “kratos” – “putere”) este regimul politic in care poporul este suveran. Se defineste prin opozitie cu dictatura si are drept principala caracteristica, dupa cum subliniaza un remarcabil filozof al secolului al XX-lea, Karl Popper, faptul ca, in momentul in care conducatorii nu mai corespund asteptarilor poporului, ei pot fi schimbati pasnic, prin scrutin (prin exercitarea dreptului la vot), asadar, fara revolutie sau alte tipuri de miscari sociale. Democratia presupune, pe langa forma de guvernamant, si o societate care are ca punct de reper un set de valori, idealuri si principii politice, sociale si culturale, printre care, un loc central il ocupa libertatea si egalitatea intre membrii comunitatii.

Modelul antic de democratie

In Grecia antica, in Atena secolului al VI-lea i.Hr., trebuie cautate formele cele mai vechi ale democratiei europene – o democratie directa, care inseamna ca cetatenii isi puteau exercita puterea fara intermediari. Senatul (Consiliul) cuprindea in jur de 500 de cetateni, trasi la sorti, care aveau rolul de a aduna propunerile de legi care veneau din partea comunitatii si de a pregati, pe baza lor, proiectele de legi. Pe de alta parte, Ekklesia (Adunarea poporului) vota legile, bugetul, hotara pacea sau razboiul, tragea la sorti membrii tribunalelor si pe magistratii care conduceau Republica, prin ridicarea mainii sau prin vot secret. Ekklesia era compusa din aproximativ 40 000 de cetateni, din cei peste 300 000 ai Atenei, deoarece nu se puteau implica, in acest demers democratic, femeile, sclavii si cei veniti din alte parti (metoikos), aflati in trecere sau pentru scurt timp, in Atena.

Desi mai putin cunoscut, modelul democratic din Republica India a devansat democratia ateniana, fiind vorba de o perioada de dinainte de secolul al VI-lea i.Hr. Aceasta republica este cunoscuta sub numele de Maha Janapandas. Unii istorici o catalogheaza ca fiind, mai degraba, o oligarhie (din grecescul “oligo” – putini” si “arkhos” – “conducere”), deoarece conducerea era asigurata de un grup de persoane, din clasa dominanta, dar acestia isi exercitau puterea, cel putin la inceput, in numele celor multi.

Republica Romana (Res publica romana, in limba latina “Problema publica a Romei”) este forma de organizare a Romei antice, care a durat din 509 i.Hr. (cand a fost inlaturat de la conducere regele Lucius Tarquinius Superbus), pana in  44 i Hr. (cand a fost asasinat Iulius Caesar). Deviza Republicii romane, preluata si de Imperiul Roman, era “Senatus populusque romanus” (Senatul si poporul roman), prescurtat SPQR, exprimand unitatea de interese a conducatorilor si a poporului. SPQR este si astazi “blazonul” orasului Roma si se poate vedea, gravat, de pe vremea anticilor, pe frontispiciile cladirilor vechi si pe arcurile de triumf.

Senatul Republicii Roma era format din reprezentanti ai patricienilor, mari proprietari, beneficiari ereditari ai drepturilor politice si care formau cea mai mare parte a populatiei si plebei (mici proprietari, comercianti, mestesugari), oameni liberi, fara indatoriri, dar si fara drepturi in viata publica. Mai tarziu, in timpul Imperiului, termenul de “patrician” si-a schimbat intelesul, desemnandu-i, onorific, doar pe cei aflati in slujba imparatului. In timpul Republicii, mai exista un rang, cel de “Rex sacrorum”, ales tot din randul patricienilor, care se ingrijea doar de manifestarile de natura religioasa, consacrate zeului Ianus Bifrons (“Ianus cel cu doua fete”), considerat protectorul Romei.

Luptele pentru putere, abandonarea dezbaterilor publice, in favoarea intereselor de grup, asasinatele puse la cale de catre cei din taberele politice adverse, apelul la forta, intimidarea Senatului, adancirea diferentelor de natura economica, aroganta, viciile, incompetenta, tradarile sunt principalele cauze ale destramarii regimurilor democratice ale Antichitatii.

Alte mari momente care au marcat evolutia conceptului de democratie au fost:

• Adoptarea, de catre Parlamentul englez, a documentului “Magna Carta Libertatum”, in 1215, care garanta libertatea individuala a cetatenilor, limita puterea regelui si stabilea, prin “Habeas corpus  ad subjiciendum et recipiendum”, faptul ca nimeni nu putea fi condamnat la inchisoare, fara judecata si fara a i se aduce la cunostinta invinuirile. Actul garanta, de asemenea, drepturile feudalilor, libertatea oraselor (in raport cu un posibil arbitrariu regal) si instituia controlul impozitelor de catre Marele Consiliu Regal. Aceasta Carta este cea mai veche si mai importanta expresie a unui lung proces istoric care a condus la regulile precise ale legalitatii constitutionale, in tarile anglo-saxone, si a fost imbunatatita constant, in secolele urmatoare, influentand major istoria democratiei moderne.
• Anul 1788 inseamna intrarea in vigoare a Constitutiei Statelor Unite ale Americii, expresie a unei democratii liberale, fondata pe valorile libertatii si egalitatii in fata legii. Desi aceasta Constitutie servea, in buna masura, intereselor unei elite (aproximativ 3% din populatie), au fost totusi consfintite o serie de masuri in favoarea micilor proprietari, a muncitorilor, fermierilor cu venituri modeste, tocmai pentru ca documentul sa aiba un larg sprijin popular.
• In 1789, in Franta, finalul Revolutiei este marcat de formarea Adunarii Nationale, care, in Declaratia Drepturilor Omului si Cetateanului, afirma o serie de principii liberale, in opozitie cu excesele monarhiei absolute. Ca si in Constitutia Statelor Unite ale Americii, si in aceasta Declaratie, dreptul de vot este limitat de avere (votul cenzitar) si nu aveau drept de vot femeile (acest drept a fost castigat, in SUA, cu putin inainte de 1920, iar in Franta, inainte de 1944).
• La inceputul secolului al XX-lea, in Mexic, Francisco Indalecio Madero, supranumit “Apostolul revolutiei” este artizanul libertatilor democratice si al reformelor sociale radicale, care a fost insa asasinat dupa numai doi ani de presedintie, in 1913. De altfel, America Latina este inca una dintre cele mai vulnerabile zone, din punctul de vedere al regimurilor politice, dominate de zeci de ani de dictatura (asemanatoare, din multe puncte de vedere, cu regimul comunist din Romania, de dinainte de 1989).

  

• 4 mai 1919, in China, a insemnat revolta a peste 3000 de studenti din Pekin, impotriva anexarii unor teritorii de catre Japonia si, in general, a fost o manifestatie pentru libertate si pentru democratie.
• La 30 aprilie 1948, la Bogota (capitala Columbiei), 21 de tari de pe continentul american au semnat Carta OEA (Organizatia statelor americane), al carei scop era protejarea democratiei si a drepturilor omului, sustinerea masurilor luate impotriva traficului de stupefiante si a traficului de influenta. A fost si un document anticomunist, Cuba fiind exclusa de la aceasta reuniune.
• In 1977, in Spania, dupa mai mult de 40 de ani de dictatura si la doi ani dupa moartea dictatorului Franco, Spania a organizat primele alegeri parlamentare libere. UCD (Uniunea de Centru Democratic) a lui Adolfo Suarez si Partidul Socialist al lui Felipe Gonzalez, cu 34% si, respectiv, 29%, au iesit castigatoare, in detrimentul Partidului Comunist si al Aliantei Populare de Dreapta. In anul urmator, Spania a adoptat o noua Constitutie.

In tarile din estul Europei, revolutiile anticomuniste, culminand cu cele din 1989 (“Toamna natiunilor”) au dus la prabusirea URSS, la schimbari de regim in Polonia (in ’89, a fost ales ca presedinte Lech Walesa, cel care fusese liderul Sindicatului “Solidaritatea”, polonezii ducand o indelungata lupta, pasnica, inceputa inca din 1956, cu regimul totalitar comunist), in Ungaria, Cehoslovacia,Bulgaria, Romania.

La scara istoriei, mecanismul democratiei, al guvernarii, al pluripartidismului, al succesiunii la putere sunt fenomene consolidate de-a lungul secolelor, dar sunt supravegheate lucid de societatea civila. In tarile in care democratia nu are o traditie indelungata, riscul derapajelor este foarte mare. Romania, care si-a recastigat dramatic, prin evenimentele din ’89, dreptul la libertate si la democratie, pare a fi intrat, in ultimii ani, intr-un fel de inertie, prin absenta si neimplicarea cetateanului  in viata publica. Poate ar fi momentul ca fiecare dintre noi sa facem un recurs la istorie si sa ne amintim ca “somnul” unui popor “poate naste monstri”, ca istoria de atatea ori ne-a dovedit ca se poate repeta si ca regimurile totalitare, odata instalate, au fost mult mai longevive si mai puternice decat cele democratice.