Ca multe alte imagini emblematice ale epocii moderne, despre care ne-am obisnuit sa credem ca le-am importat de peste ocean, din America, si Denim jeans, acest articol vestimentar care s-a bucurat de atata succes, are o istorie care incepe, de fapt, in Europa.
Istoria blugilor Denim Jeans
Cine ar fi crezut ca in Genova (Italia) anilor 1500, materialul din care erau confectionati pantalonii marinarilor avea sa genereze o industrie uriasa, asa cum este Denim jeans-ul astazi. Din pronuntia franceza a cuvantului Genova – “Genes” – a rezultat “jeans”, in americana, iar “Denim” este pronuntia comprimata a expresiei “Serge de Nimes”, adica “Tesatura din orasul Nimes” – localitatea unde se producea o panza robusta, un amestec de bumbac si lana. Denim-ul facea pantalonii atat de comozi, incat, pana la sfarsitul secolului al XVI-lea, acestia au cucerit teren si in Marea Britanie, ajungand sa fie produsi in Lancashire. Pana la sfarsitul secolului al XVIII-lea, materialul principal era reprezentat de bumbac 100%.
Denimul si jeansii au ramas, totusi, multa vreme, doua materiale diferite, folosite pentru tipuri diverse de haine, denimul fiind purtat, cu precadere, de muncitori, datorita rezistentei sale crescute, in timp ce jeansul era folosit pentru fabricarea hainelor lejere.
Denim jeans au aparut datorita lui Loeb (Levi) Strauss, care a avut ideea de a fabrica blugi din denim, declansand, astfel, istoria moderna a acestui obiect vestimentar.
Bavarezul Levi Strauss emigreaza in America, in anul 1847, impreuna cu mama si cu cele doua surori ale sale. Acestia ajung in New York, unde fratele sau avea o mica afacere cu diferite tipuri de tesaturi si haine. Dupa ce lucreaza impreuna pe durata a cativa ani, Levi decide sa calatoreasca in vest, catre San Francisco, pentru a profita de “febra” cautatorilor de aur, din acea perioada, intentia sa fiind de a deschide un magazin. Destinul sau se schimba in anul 1872, cand croitorul din Reno (Nevada), Jacob Davis (si el emigrant din Riga, Letonia), ii cere un ajutor financiar.
De fapt, sotia unei cunostinte ii ceruse sa coasa pantaloni mai rezistenti, pentru sotul sau, care avea si o constitutie fizica mai solida si care muncea foarte mult. Aceasta ii plateste lui Davis trei dolari in avans, iar el se gandeste sa confectioneze pantalonii cu material de la Levi Strauss. Are si ideea de a intari cusaturile, in locurile mai sensibile, cu niste capse de cupru si adauga un material pe dedesubt, pentru a le creste durabilitatea.
In primele luni a vandut cateva astfel de perechi de pantaloni, dar, treptat, reputatia produsului a inceput sa creasca. Davis isi dorea patentarea ideii, insa nu avea suficient de multi bani si ii cere ajutorul lui Strauss. In anul 1873, cei doi devin parteneri, brevetand “o imbunatatire la coaserea buzunarelor de pantaloni”.
Compania creste in faima si dimensiuni, astfel ca, pana la sfarsitul anilor 1920, pantalonii fabricati de Davis si Strauss erau cei mai folositi pantaloni de munca in toata America. In 1935, sunt produsi primii jeans pentru femei – “Lady Levi’s”. Denumirea de Denim jeans este adoptata de abia in anii 1960, cand Levi Strauss and Co. decide sa asculte de cumparatorii sai tineri, in special barbati, care numeau in felul acesta panatalonii sai.
Pana la finalul anilor 1950, Levi incepe sa vanda la nivel national, oricine avand sansa de a cumpara o pereche de blugi Levi Strauss, originali. In aceasta perioada apar si alte branduri ca Lee Coopers si Wranglers, fiecare cu caracteristicile sale. Cresterea uriasa in popularitate a blugilor, dupa al Doilea Razboi Mondial, este datorata, in mare parte, industriei filmului si a muzicii, istoria blugilor din a doua jumatate a secolului putand fi urmarita prin celebritatile care alegeau sa poarte Denim jeans, ca sa nu mai vorbim de filmele western, in care cele mai multe dintre personaje purtau aceasta marca de jeans. Pe masura ce mitul “cowboy” se consolida, multe companii de blugi si-au orientat campania de marketing in acest sens.
Intre anii 1960 si 1970, blues jeans au fost adoptati si de generatia hippie, motiv pentru care trendul personalizarii si infrumusetarii blugilor a inceput. In spatele cortinei de fier, pentru autoritati, blugii erau un semn al decadentei vestice, in timp ce oamenii obisnuiti din statele comuniste ii considerau un adevarat simbol al libertatii. Blugii cu talie inalta, cei cu talie joasa, cei foarte largi, dar, in special, cei prespalati erau comercializati cu mare succes.
In anii 1980, istoria blugilor avea sa se schimbe pentru totdeauna, denimul fiind inclus in categoria materialelor potrivite pentru colectiile de masa. Primii designeri care au adoptat materialul sunt Sergio Valente, Jordache si Calvin Klein. In anii 1990, Denim jeansii scad in popularitate, fiind considerati demodati, publicul tinta orientandu-se catre alte materiale, precum cel de camuflaj, spandexul, tesaturi din canepa, in.
In noul mileniu, granitele in privinta acestui produs au cazut in totalitate, denimul gasindu-se, astazi, peste tot – pe podiumurile designerilor celebri, in accesorii si colectii. Barierele de pret au cazut si ele si, in prezent, se pot achizitiona convenabil nenumarate modele de blugi – rupti, decolorati, personalizati, cu talie joasa, cu talie extra joasa, cu talie inalta si foarte largi, posibilitatile fiind nelimitate, piata de desfacere parand ca nu se va termina vreodata.
Se produc blues jeans Denim nu numai in SUA, ci si in China, Turcia, India, (Raymond UCO Denim), Brazilia (Tavex-santista), Japonia (Kurabo) etc. Culoarea specifica “blu di Genova”/”bleu de Genes” (de unde si numele “blue jeans”), in mod natural, se obtinea gratie pigmentilor din doua plante – Indigofera tinctoria si Isatis tinctoria – specifice zonelor calde, tropicale. In prezent, se folosesc coloranti sintetici, culorile de rezistenta ramanand albastrul si negrul.
Desi s-au implinit cateva sute de ani de cand materialul “blu di Genova” a atras atentia cumparatorilor si peste un secol si jumatate de cand Levi Strauss a ajuns in America, istoria Denim jeans continua.
