Cand ne uitam la cer, nu vedem scrise numele stelelor in dreptul lor. De asemenea, niciun nume pe care il atribuim unei stele nu ii apartine acesteia cu adevarat si nici nu spune in mod obligatoriu ceva desprea ea ca un obiect real. Denumirea stelelor este pur si simplu o modalitate de a spune “Privestea steaua asta, nu aia de-acolo”. Avand in vedere numarul mare de stele imprastiate pe cer, denumirile sunt necesare pentru a evita confuzia totala. Este ceva reconfortant sa stii cum se numeste o stea sau o constelatie, chiar daca este vorba de un nume stabilit de o anumita conventie. Imaginati-va cat de greu ar fi sa specificam o anumita stea din multitudinea de stele aflate chiar si intr-o mica zona de pe cer, fara a avea o modalitate de a spune despre care stea e vorba.
De-a lungul istoriei, majoritatea stelelor au primit nume pentru a fi diferentiate. Din nefericire, acelasi nume era folosit ocazional pentru diferite stele si multe stele au primit nume din partea unor oameni care locuiau in diferite parti ale lumii, in diferite perioade de timp. De exemplu, actuala Stea Polara (sau Steaua Nordului) este numita Polaris, ca o recunoastere a statutului sau. Insa, in Grecia antica, Polul Ceresc era mai apropiat de Kochab decat de Polaris, iar Polaris se numea Phoenice – nume imprumutat de la Ursa Phoenice (Ursul Fenician), nume dat Ursei Minor atunci cand constelatia a fost creata din parti ale altor constelatii de catre Thales, in anul 600 i.Hr. Mai tarziu, Ursa Phoenice a devenit Cynosura (Coada Cainelui), iar acest nume a fost folosit mai bine de o mie de ani. Abia in ultimele veacuri, cand Polul Ceresc s-a apropiat mai mult de Polaris, aceasta stea si-a capatat numele din prezent. In mod similar, numele Vega (unul din cele peste 40 de nume utilizate pentru cea mai stralucitoare stea din constelatia Lyra), a fost mai demult utilizat ca nume al constelatiei in sine.
Unele dintre numele pe care le folosim pentru stele si constelatii sunt nume ale unor personaje mitologice, cum ar fi Orion vanatorul, Hercule, sau gemenii Castor si Pollux. Alte nume descriu pozitia stelei pe cer. De exemplu, numele Sirius se bazeaza pe un cuvant grecesc ce inseamna “arzator”, deoarece s-a crezut ca aceasta stea era responsabila pentru zilele calduroase de la sfarsitul verii (“zilele cainelui”). Sirius mai este numita si “Steaua Cainelui” datorita pozitiei sale in constelatia Canis Major. Numele stelei stralucitoare aflate la nord-est de Sirius este Procyon, iar acest nume provine tot din greaca (pro kion) si inseamna “inaintea cainelui” – deoarece se afla mai la nord de Sirius si rasare inaintea sa.
Denumirile Bayer
In anul 1603, in timp ce pregatea o harta “moderna” a stelelor, Johann Bayer a decis sa evite confuzia asociata cu diversele nume puse diverselor stele, prin utilizarea literelor din alfabetul grecesc. Acesta a creat astfel ceea ce noi numim acum “denumirea Bayer”. Cele mai stralucitoare stele dintr-o constelatie au primit litere aflate la inceputul alfabetului, iar stelele mai slab iluminate au primit litere aflate mai la capatul alfabetului. Prin urmare, cea mai stralucitoare stea ar fi Alfa, urmatoarea ar fi Beta, si-asa mai departe. Totusi, Bayer nu si-a urmat doar propria regula. In unele cazuri (de exemplu, Carul Mare), daca exista un numar de stele cu o luminozitate aproape egala, Bayer folosea pozitiile acestora pentru a decide care ar fi prima si care ar fi urmatoarea.
In constelatia Orion, Betelgeuse a fost numita Alfa (pentru ca se afla in partea superioara), iar Rigel a fost numita Beta (pentru ca se afla in partea de jos), chiar daca Rigel este cu aproximativ 30% mai luminoasa decat Betelgeuse. In mod similar, in Carul Mare, stelele au fost etichetate in functie de pozitiile lor, Dubhe fiind desemnata Alfa, iar steaua numita Megrez a primit o litera mai fruntasa, desi este mai slab iluminata decat alte stele din aceasta constelatie.
Denumirea Bayer nu consta doar in litere grecesti desemnate stelelor. Aceasta include de asemenea forma posesiva a numelui latin al constelatiei. Dubhe este Alfa Ursae Majoris (Alfa din Ursa Major), in timp ce Betelgeuse este Alfa Orionis (Alfa din Orion). Pe hartile stelare se poate vedea doar litera greceasca in dreptul fiecarei stele, deoarece constelatiile din care fac parte sunt deduse din pozitia generala de pe cer, sau sunt indicate de un contur al zonelor acoperite de acestea si de numele scris in interiorul acelui contur. In tabele, litera greceasca este combinata cu o abreviere din trei litere a numelui constelatiei – de exemplu, Dubhe este Alfa UMa, iar Betelgeuse este Alfa Ori. In mod similar, Polaris este Alfa UMi sau Alfa Ursae Minoris, in timp ce Kochab (care este la fel de luminoasa, dar nu mai este considerata Steaua Polara) este Beta UMi sau Beta Ursae Minoris.
Numerele lui Flamsteed
La sfarsitul anilor 1600, John Flamsteed a extins ideea lui Bayer, utilizand numere in loc de litere. In loc sa numeroteze doar stelele luminoase, asa cum a facut Bayer, Flamsteed a atribuit numere tuturor stelelor ce pot fi vazute cu ochiul liber (adica, toate stelele vizibile pe un cer intunecat, fara ajutorul dispozitivelor optice). Totusi, in loc sa foloseasca numere mai mici pentru stelele cele mai luminoase si numere mai mari pentru stelele slab iluminate, Flamsteed a numerotat stelele in functie de ascensiunea dreapta a acestora. Astfel, cea mai vestica stea dintr-o constelatie a primit numarul 1, urmatoarea de langa ea a primit numarul 2 si-asa mai departe. Totusi, majoritatea astronomilor si a oamenilor in general prefera sa utilizeze numele populare ale stelelor, nu cifre sau litere din alfabet.
