Descoperă Bucureştiul: 5 muzee şi case memoriale mai puţin cunoscute

Mulţi dintre turiştii care petrec câteva zile în capitală sau chiar bucureştenii interesaţi să-şi cunoască mai bine oraşul aleg, printre altele, o vizită la unul sau mai multe dintre muzeele sale. De obicei, sunt preferate marile muzee naţionale, cum ar fi Muzeul de Artă, Muzeul de Istorie sau Muzeul de Istorie Naturală Grigore Antipa, care ocupă clădiri impunătoare, situate central. Dacă nu ai mult timp la dispoziţie sau îţi doreşti să descoperi un loc nou, iată o listă cu 5 muzee mai puţin cunoscute ale Bucureştiului. Nu sunt foarte mari, aşa că se parcurg uşor, însă fiecare dintre ele îţi oferă cu generozitate câte o felie savuroasă de artă şi istorie:

Muzeul Comunităţii Evreieşti

Situat în apropiere de Piaţa Unirii, pe strada Mămulari, nr. 3, Muzeul de Istorie al Evreilor din România – Dr. Moses Rosen sau, pe scurt, Muzeul Comunităţii Evreieşti, este găzduit de o veche sinagogă, ridicată în anul 1836. Aceasta purta denumirea de Templul Unirea Sfântă sau Sinagoga Mare a Croitorilor, deoarece fusese construită pentru a servi breslei croitorilor, mare parte din membrii ei locuind în acea zonă a oraşului.

Edificiul a fost refăcut în anii 1908 – 1910 după planurile arhitectului Iulius Grunfeld, într-un stil arhitectural ce îmbină elemente bizantine, maure, romanice, dar şi câteva detalii inspirate din arhitectura românească a Munteniei. De-a lungul timpului, clădirea a suferit prejudicii materiale, în special la începutul anilor 1940, când a fost devastată de către formaţiunile legionare. Ulterior, aceasta a fost renovată şi a reuşit să supravieţuiască celui de-al Doilea Război Mondial, dar şi demolărilor din timpul perioadei comuniste.

În anul 1978, la iniţiativa rabinului Moses Rosen, preşedinte al federaţiei Comunităţilor Evreieşti din România, în cadrul sinagogii a fost amenajat un muzeu, care prezintă informaţii despre identitatea acestei comunităţi şi contribuţia sa în societatea românească de-a lungul timpului. Clădirea are 3 niveluri, iar muzeul este structurat pe mai multe secţiuni: literatură, ştiinţă, artă, teatru şi viaţă religioasă. Colecţia muzeului se ridică la câteva sute de obiecte ce ilustrează activitatea comunităţii evreieşti din România pe parcursul secolelor. Printre acestea, se numără colecţii de cărţi, de tablouri, obiecte provenind de la teatrele evreieşti, obiecte de rit, publicaţii şi afişe ale mişcării sioniste, materiale antisemite etc. În cadrul sinagogii-muzeu, se află şi un memorial al Holocaustului.

Casa memorială Tudor Arghezi

Casa memorială Tudor Arghezi a luat naştere ca urmare a dorinţei testamentare a poetului, fiind deschisă publicului în toamna anului 1974, la 7 ani după moartea acestuia. Muzeul este situat pe strada Mărţişor, nr. 26, în cartierul Berceni din capitală. Tudor Arghezi, pe numele său adevărat Ion Nae Theodorescu, se numără printre cei mai cunoscuţi scriitori români, cu lucrări ce includ poezie, proză, teatru, pamflete, dar şi literatură pentru copii. Casa a fost concepută chiar de către poetul Tudor Arghezi, alături de soţia sa, Paraschiva, şi ridicată pe un teren de două hectare cumpărat în anul 1926.

Arghezi şi-a dorit o locuinţă liniştită, departe de gălăgia oraşului şi de aceea a ales această zonă, care pe vremea sa se afla la periferia capitalei şi nu beneficia de confortul modern. Lucrările au fost finalizate patru ani mai târziu, când familia s-a mutat aici. Este o clădire destul de mare, cu etaj, ce cuprinde 18 camere şi dependinţe. Casa mai este cunoscută şi sub denumirea de „Mărţişor”, poreclă care provine dintr-un obicei al locului. În zonă, se afla o livadă cu vişini, în care, primăvara, ţăranii agăţau şnururi albe şi roşii, pentru ca anul agricol să fie unul îmbelşugat. De la această tradiţie, Arghezi a botezat strada, dar şi locuinţa proprie, cu numele de Mărţişor. În perioada 1935 – 1937, Arghezi a ridicat o anexă în curtea locuinţei şi a construit o mică tipografie, denumită Potigrafu Mărţişor. În curte. se află şi cuşca celebrului Zdreanţă.

Muzeul cuprinde o colecţie bogată de cărţi, reviste, tablouri, sculpturi, documente, decoraţiuni, hărţi, fotografii şi alte obiecte ce i-au aparţinut lui Tudor Arghezi. La loc de cinste se află manuscrisele şi ediţiile princeps ale operelor sale. De asemenea, mobilierul locuinţei este cel original, folosit de poet. Prin toate aceste detalii, casa memorială a poetului păstrează atmosfera liniştită de altă dată, recreând universul creativ al acestuia. În curtea casei, se află şi mormântul lui Tudor Arghezi, alături de cel al soţiei sale.

Muzeul Victor Babeş

Muzeul Memorial Victor Babeş se află în apropierea Pieţei Dorobanţi, pe strada Andrei Mureşanu, nr. 14 A, fiind găzduit într-o clădire ridicată în anii 1928 – 1929 şi donată statului român de către fiul marelui savant, Mircea Babeş, şi soţia lui, Sofia. Muzeul s-a deschis în anul 1956, având la bază o colecţie de obiecte aparţinând lui Victor Babeş, donate tot de fiul său. Iniţial, muzeul ocupa doar parterul clădirii, însă din anul 1986 acesta s-a extins în întregul edificiu, formă în care se găseşte şi astăzi.

Victor Babeş (1845 – 1926) se numără printre savanţii români care au scris o pagină importantă din istoria medicinii, contribuind prin cercetările şi descoperirile sale la dezvoltarea bacteorologiei. El a pus bazele Institutului de Bacteriologie, iar alături de Victor André Cornil a scris primul tratat de bacteriologie din lume, în anul 1885.

Muzeul reconstituie viaţa şi activitatea lui Victor Babeş prin intermediul a numeroase exponate reprezentative, aduse din locuinţa acestuia. Vizitatorii pot admira biroul de lucru al savantului, piese originale de mobilier, precum şi alte obiecte de care acesta a fost înconjurat pe timpul vieţii, printre care manuscrise, lucrări, cursuri de anatomie însoţite de desene şi planşe, memorii, documente, fotografii, medalii şi decoraţii etc.

Camerele sunt decorate cu tablouri şi tapiserii valoroase, iar colecţia de artă cuprinde chiar şi picturi din secolul al XVII-lea, alături de sculpturi, artă decorativă, porţelanuri de Saxa şi Sevres, argintărie, corpuri de iluminat moderne, obiecte din sticlă de Murano etc. Documentele expuse în cadrul muzeului prezintă pas cu pas evoluţia profesională a lui Babeş, dar aruncă o lumină şi spre viaţa sa personală, creionând un portret complet.

Muzeul Pompierilor

Muzeul Naţional al Pompierilor este găzduit de către Foişorul de Foc, situat în piaţa cu acelaşi nume, la intersecţia bulevardului Regele Ferdinand I cu strada Traian. Foişorul de Foc a fost ridicat la începutul anilor 1890, după planurile arhitectului George Mandrea, şi era folosit ca turn de observaţie şi intervenţie pentru incendii. Acesta a fost conceput şi ca turn de apă, în interior fiind dispus cu un rezervor uriaş. Cu toate acestea, după terminarea construcţiei, compania locală de apă nu a avut pompe destul de puternice pentru a-l umple.

Foişorul a mai fost utilizat de pompieri doar până în anul 1935, deoarece în Bucureşti începuseră deja să apară tot mai multe clădiri înalte. Astfel, Comandamentul Pompierilor a luat decizia de a-l transforma în muzeu, oferind vizitatorilor posibilitatea de a afla informaţii interesante despre istoria pompierilor români, dar şi de a admira o frumoasă panoramă a capitalei, de la balconul situat la o înălţime de 42 de metri.

Muzeul Pompierilor şi-a deschis porţile la 16 septembrie 1963. Organizat pe 6 etaje, acesta expune o bogată colecţie de obiecte ce ilustrează evoluţia protecţiei împotriva incendiilor de pe teritoriul României, printre care documente, manuscrise, uniforme, hărţi, fotografii şi ilustraţii de la marile incendii din capitală, arme, drapete, medalii, precum şi utilaje pentru stingerea incendiilor ce datează încă din secolul al XVIII-lea.

Muzeul Theodor Aman

Localizat într-o zonă centrală a Bucureştiului, pe strada C. A. Rosetti, Muzeul Theodor Aman cuprinde o colecţie de pictură, grafică, sculptură şi obiecte personale aparţinând lui Theodor Aman (1831 – 1891). Edificiul datează din anii 1868 – 1869 şi este construit în stil neoclasic, cu elemente renascentiste, având un etaj şi pod. Una dintre faţade este ornamentată cu basoreliefuri, statui, precum şi efigii reprezentându-i pe Leonardo da Vinci şi Michelangelo.

Casa a fost utilizată ca locuinţă de către familia Aman, iar pictorul îşi avea aici şi atelierul. Muzeul poartă amprenta marelui pictor român nu doar prin prisma lucrărilor expuse; întreaga clădire, mobilierul sculptat, vitraliile, picturile murale şi decoraţiunile au fost realizate după planurile concepute chiar de acesta, alături de arhitectul Franz Scheller şi de sculptorul Karl Storck. În anul 1891, la moartea lui Aman, casa a intrat în posesia soţiei sale, Ana, care a făcut demersuri pentru înfiinţarea unui muzeu, conform dorinţei pictorului. Muzeul s-a deschis la data de 16 iunie 1908, după ce, cu patru ani mai devreme, fuseseră donate statului clădirea, operele de artă, mobilierul şi instrumentele de lucru. A fost primul muzeul de artă din capitală.

Muzeul a urmat aproximativ aceeaşi amenajare ca cea a locuinţei, astfel că păstrează neatinsă atmosfera de final de secol XIX şi conferă autenticitate spaţiului. Sunt expuse peste 1000 de obiecte, fiecare reprezentând o mică piesă de puzzle din universul creaţiei pictorului. În cadrul muzeului, pot fi admirate, printre altele, 165 de picturi în ulei, 298 de gravuri şi 33 de acuarele. Colecţia reuneşte lucrări realizate de-a lungul vieţii, din perioada de început, până la operele create la maturitate, ilustrând evoluţia sa artistică.

Un loc important în cadrul colecţiei îl ocupă instrumentele de lucru ale pictorului, dintre care se remarcă o presă pentru gravură, provenind din Franţa, alături de pensule, palete, mojare, sticle, dălţi, ace de gravură etc. Biblioteca, la rândul ei proiectată şi scuptată de către Aman, păstrează o parte din cărţile pictorului. Interesante sunt şi piesele de costum, colecţia de arme, vasele româneşti şi orientale, ciubucele, folosite ca material de lucru.