Dihorul european face parte din categoria mustelidelor si este considerat stramosul dihorului domestic. Arealul sau este format din regiunile temperate de campie, deal, cu pajisti intinse si margini de paduri din Europa, dar in ultimii ani au fost semnalate exemplare si in Asia, Noua Zeelanda.
Habitatul și distribuția geografică
Nocturn și solitar, dihorul european are un rol ecologic important, ajutând la controlul populațiilor de rozătoare și fiind imun la veninul șerpilor.
Prefera mai ales zonele umede si cele din apropierea cursurilor de apa. Este un animal nocturn, in timpul zilei sta ascuns in vizuini, in interiorul bustenilor tubulari culcati la pamant, crapaturi de stanci sau alte adaposturi parasite de alte animale, iar noaptea iese la vanatoare pe sol sau in apa in cautare de hrana.
Descriere fizică și caracteristici distinctive
Dihorul european are corpul zvelt cu lungimea de 35-51 cm, greutatea de 0,7-1,5 kg si lungimea cozii de 12-19 cm. Blana este moale si deasa, pe partea dorsala in nuante de culori maro-inchis si negre, iar pe partea ventrala brun-castanie. In zona botului are pete albe, la fel si in spatele ochilor sau in jurul urechilor. Combinatia de pete albe si negre ii creeaza un desen interesant pe fata, o masca faciala.
In lunile reci blana este mai deasa, iar in lunile de vara este mai subtire si are un colorit mai inchis. Are capul mic, urechile scurte, rotunjite, iar ochii ca doua margele rotunde de culoare neagra sau maro-inchis. Toate simturile sunt foarte bine dezvoltate ceea ce ii ofera posibilitatea sa fie foarte energic, exact si iute in miscari, iar insusirile sale psihice sa fie cu adevarat deosebite.
Membrele anterioare si posterioare sunt destul de scurte, toate au cate 5 degete prevazute cu ghiare ascutite ce fac din acest animal un bun catarator. In jurul anusului are niste glande care produc un lichid uleios urat mirositor, care au rolul de a indeparta orice pradator.
Dieta și rolul său în ecosistem
Aceasta specie de dihor este foarte utila pentru ca distruge serpii veninosi – este imun la veninul acestora – si este un mare distrugator de rozatoare. Totusi cel mai mult prefera sa vaneze broaste, chiar si din acelea raioase, sau lacuste si melci. Este un foarte bun catarator, alergator si scufundator.
Deseori sare in apa lacurilor si raurilor si prinde peste. Nu este atat de lacom ca alte mustelide, daca are ocazia sa prade vreun cotet de pasari, nu omoara toate pasarile, ci ataca doar una, o tine bine cu botul si fuge cu ea inainte de a fi prins. Are obiceiul sa-si manance tacticos prada in vizuina ce are si o camera cu provizii, in care aduna broaste paralizate deja – hrana sa preferata.
Comportamentul în perioada de reproducere
Acest animal are o vitalitate de invidiat, este foarte sprinten si rapid, face salturi perfecte fara sa cada sau sa alunece vreodata, este foarte indemanatic in toate miscarile pe care le executa. In perioada de imperechere, in lunile martie-iunie, masculii sunt destul de agresivi, se lupta intre ei pentru teritoriu si cucerirea femelelor.
Scot sunete stridente prin care se ameninta, se ranesc cu labele sau se musca cu dintii. Femela are o perioada de gestatie de 6-8 saptamani, apoi naste cel mult 3-7 pui pe care ii hraneste si ii ocroteste timp de 8 saptamani, apoi acestia devin adulti si independenti. La nastere puii sunt orbi si cantaresc doar 10 g fiecare.
Dihorul european face parte din ordinul Cranivora, familia Mustelidae si are denumirea stiintifica de Mustela putorius. Aceasta specie este comuna in Europa, numarul de exemplare este mare, nu este in pericol de disparitie. Blana dihorului european nu este foarte mult apreciata datorita mirosului ei, insa are calitatea de a fi foarte rezistenta, fina, placuta la atingere si calduroasa.
Rolul ecologic al dihorului european
Dihorul european joacă un rol important în ecosistemele temperate, acționând ca un prădător natural al rozătoarelor și al altor animale care pot afecta echilibrul ecologic. Prin eliminarea șerpilor veninoși și a dăunătorilor, acest mamifer contribuie la menținerea sănătății habitatului său. În plus, dihorii ajută indirect la protejarea culturilor agricole, limitând distrugerile cauzate de rozătoare în apropierea fermelor.
Evoluția și domesticirea dihorului european
Domesticirea dihorului european a început acum aproximativ 2.000 de ani, când oamenii au realizat utilitatea sa în vânătoarea de rozătoare. În prezent, dihorul domestic, cunoscut și sub denumirea de ferret (Mustela putorius furo), este folosit atât ca animal de companie, cât și pentru activități practice, cum ar fi eliminarea rozătoarelor. Deși există diferențe în comportament și aspect, legătura genetică dintre dihorul european și cel domestic rămâne evidentă.
Video – Dihorul european (Mustela putorius), stramosul dihorului domestic:
