Aralosaurusul (Aralosaurus tuberiferus) a trait cu 90 de milioane de ani in urma, in Cretacicul Superior, in era Mezozoica. Ramasitele sale, fosilele au fost descoperite in anul 1968 de catre paleontologul rus Rozhdestvensky, in Kazahstan.
In urma cercetarilor s-a stabilit ca ar fi fost un erbivor semibiped foarte mare, cu picioare puternice si corpul robust. S-a estimat ca lungimea acestor animale preistorice ajungea la 6 sau chiar 8 metri, iar greutatea lor era in jur de 8 tone. Craniul partial al acestui dinozaur era foarte bine conservat si dezvaluia o particularitate specifica acestei specii si anume prezenta unei creste sau proeminente incipiente chiar in fata ochilor, deasupra nasului, care i-ar fi creat un bot cornos in forma de cioc de rata.
Craniul era alungit si plat, prezenta asemanari cu cele ale dinozaurilor din familia Hadrosauridae. Astfel, la fel ca acestia, Aralosaurusul ar fi avut un sistem remarcabil de masticatie, cu maxilare articulate, unite cu dantura alcatuita din peste 1000 de dinti, care ii permiteau sa mestece cu usurinta hrana, alcatuita din plante. De asemenea, partea posterioara a craniului era foarte larga, fapt ce arata ca existau muschi puternici masticatori, care faceau posibila miscarea maxilarelor.
Acesti dinozauri nu erau solitari, traiau in turme si preferau zonele aride. In perioada de imperechere, femelele isi depuneau ouale in anumite locuri, sigure, unde animalele se intorceau de fiecare data.
Aceasta particularitate a ciocului de pe nas i-a determinat pe paleontologi sa creada ca acest dinozaur este un reprezentant al Lambeosaurusului primitiv care era tot erbivor si prezenta si el o creasta ingusta deasupra nasului, iar la capatul acesteia un dinte osos. De asemenea el a fost considerat si un descendent al Jaxartosaurusului, care avea o creasta in forma de coif, ce prelungea fosele nazale. Si acesta se hranea cu plante si traia in Cretacicul superior.
Aralosaurusul face parte din ordinul Ornithischia si familia Hadrosauridae.