Dinozaurii, animale cu sânge rece sau cu sânge cald

La inceput oamenii de stiinta au crezut, conform descoperirilor stiintifice, ca dinozaurii sunt animale „cu sange rece”, in special cele erbivore, de mari dimensiuni. Numite si homeoterme si cunoscute pentru faptul ca sunt „incalzite dinauntru”, animalele cu sange cald nu sunt dependente de temperatura mediului, deoarece au o temperatura constanta a corpului, care le permite desfasurarea unui metabolism eficient, indiferent de conditiile termice  de care dispun.

Daca dinozaurii ar fi fost animalele „cu sange rece”, numite poichiloterme, care sunt „incalzite din afara”, ar fi fost dependenti de temperatura din mediul inconjurator in care traiau, pentru ca nu aveau cum sa produca caldura in interiorul organismului, precum mamiferele sau pasarile.

Astfel, ar fi avut o temperatura a corpului variabila si ar fi fost iubitori de caldura, pentru a supravietui si a nu pierde energie, asemeni reptilelor, care sunt raspandite in zonele calde sau temperate. In aceste conditii, oamenii de stiinta au constatat ca ar fi fost fost imposibil pentru aceste animale cu sange rece sa supravietuiasca atat de mult timp.

Studiul conform caruia s-a descoperit ca dinozaurii nu sunt animale cu ” sange rece” a constat in analizarea compozitiei chimice a smaltului a doi dinti care au apartinut speciilor erbivore Brachiosaurus si  Camarasaurus.

Rezultatul obtinut demonstreaza ca temperatura corpului primului animal mentionat era de 38 de grade Celsius, iar a celui de-al doilea de 36 de grade Celsius. Asta nu inseamna ca animalele acestea erau lenese si se foloseau de energia solara pentru a-si creste nivelul de energie din corp, deoarece erau animale foarte active.

Un  mister al acestor dinozauri despre care s-au descoperit ca aveau „sangele cald” este modul cum inima putea sa pompeze sangele pana la creier. Cert este, conform unor studii, ca exista o legatura intre numarul de batai pe minut si greutatea, astfel, inima unui gigant preistoric, care poate cantari 100 de tone,  bate cu 10 batai pe minut.

La elefanti, care pot avea o greutate cuprinsa intre 2-5 tone, inima inregistreaza 28 de batai pe minut, iar la oameni 72, pe cand la soarece  inima atinge 700 de batai pe minut. Cu siguranta, stiinta va face  posibila elucidarea acestui mister, oferindu-ne posibilitatea sa aflam daca erbivorii uriasi erau dotati cu mai multe inimi, cu arterele din gat inchise, pentru a nu se intoarce sangele.