Brachylophosaurus, un membru remarcabil al familiei Hadrosauridae, este un dinozaur erbivor care a trăit în perioada Cretacicului superior, acum aproximativ 80-75 de milioane de ani.
Descoperirea fosilelor de Brachylophosaurus în Alberta
Dinozaurul Brachylophosaurus era un membru al familiei Hadrosauridae care a trait in era Mezozoica, in Cretacicul superior, cu 80-75 de milioane de ani in urma. Acesta era considerat un animal preistoric primitiv erbivor care ajungea la lungimea impresionanta de 7 m si greutatea de 3,5 tone. Traia in turme in zonele impadurite, cu vegetatie abundenta, hrana sa fiind formata exclusiv din plantele de la nivelul solului, dar si din frunzele si mugurii copacilor.
In anul 1953, paleontologul canadian Charles Mortram Sternberg a facut o descriere amanuntita a acestei specii, pe baza ramasitelor fosile descoperite in Alberta (Canada). Specia a primit denumirea stiintifica de Brachylophosaurus canadensis. Ca aspect general se asemana oarecum cu dinozaurul Telmatosaurus transsylvanicus, ale carui ramasite fosile au fost descoperite atat in Franta, cat si in Romania.
Si acesta a trait in aceeasi perioada a Cretacicului superior si avea acelasi mod de viata. Mai tarziu in anul 1988 a fost descrisa o alta specie tot de catre paleontologul Charles Mortram Sternberg si a fost numita Brachylophosaurus goodwini. Aceasta se asemana atat de mult cu prima incat unii cercetatori le considerau ca fiind la fel.
Rolul crestei în viața socială a lui Brachylophosaurus
Dinozaurul Brachylophosaurus se distingea de ceilalti membri ai acestei familii prin faptul ca avea o podoaba putin diferita deasupra capului – o creasta cu o forma speciala – care se intindea de la nas pana in zona ochilor. Aceasta era destul de rezistenta pentru a fi folosita ca arma in luptele impotriva masculilor, care se dadeau in perioada de rut, atat pentru cucerirea femelelor cat si pentru suprematia in turma. De asemenea, creasta prin culoarea sa deosebita era un element de recunostere a speciei, dar si de impresionare a femelelor in perioada de imperechere.
Caracteristicile anatomice unice ale lui Brachylophosaurus
Capul acestui dinozaur era suficient de mare, pus in evidenta atat prin creasta sa interesanta dar si prin botul lung care se termina cu un cioc de rata lipsit de dinti, dar care avea marginile taioase si rezistente, perfecte pentru a putea rupe manunchiurile de plante fragede sau putin mai tari. Dupa ce erau taiate plantele ajungeau in falcile mari unde erau depozitate la fel cum fac si hamsterii din zilele noastre, apoi erau maruntite cu ajutorul sutelor de masele, iar dupa ce erau transformate in pasta ajungeau in stomac.
Gatul era foarte lung si suficient de musculos pentru a sustine capul si a permite miscari in toate directiile. Ochii erau mari, pozitionati mai sus pe partile laterale ale capului, astfel incat ii permiteau o vedere panoramica, foarte buna. De asemenea si simtul olfactiv era bine dezvoltat, deoarece narile pozitionate deasupra botului erau foarte mari.
Membrele posterioare erau mari si robuste, terminate cu degete lungi si gheare groase, care ii permiteau sa alerge rapid mai ales cand se simtea amenintat de dinozaurii pradatori. Acuitatea vizuala foarte buna si simtul olfactiv dezvoltat ii ofereau posibilitatea sa simta imediat pericolul si sa observe din timp pradatorul, astfel avea de multe ori timpul necesar sa scape prin fuga. Membrele anterioare erau mai mici, dar ca si cele din spate aveau gheare tari si ascutite, cu rol in prinderea crengilor copacilor pentru a le aduce mai aproape de cioc si a reusi sa le rupa frunzelor fragede.
Dinozaurul Brachylophosaurus face parte din ordinul Ornithischia, familia Hadrosauridae.
Habitatul și dieta lui Brachylophosaurus
Brachylophosaurus trăia în regiunile împădurite și mlăștinoase ale Americii de Nord, într-un mediu bogat în vegetație. Dieta sa era compusă în principal din plante de la nivelul solului, dar și din frunze și ramuri fragede. Ciocul său lipsit de dinți, dar cu margini tăioase, îi permitea să smulgă cu ușurință plantele, pe care le depozita temporar în falci, la fel ca hamsterii din zilele noastre.
Un alt aspect interesant al dietei sale era capacitatea de a mesteca eficient hrana cu ajutorul sutelor de dinți aflați în continuă creștere. Aceste adaptări îl transformau într-un consumator extrem de eficient al resurselor vegetale, contribuind la menținerea echilibrului ecosistemului său. Picioarele sale robuste îi ofereau mobilitatea necesară pentru a ajunge la hrana din diferite medii, inclusiv în zone mai greu accesibile.
