Daca la marea majoritate a sauropodelor intalnim dinozauri gigantici, cu un corp masiv, un gat lung, un cap mic si o coada lunga, care se hranesc cu frunzele aflate pe cele mai inalte crengi ale arborilor, nu este si cazul dinozaurului Dicraeosaurus.
Aceasta creatura preistorica, descoperita in anul 1914, in Tanzania, de catre paleontologul de origine germana Werner Ernst Martin Janensch, nu detine caracteristicile mentionate mai sus. Traind in urma cu 150 de milioane de ani, in Jurasicul tarziu, prefera sa vietuiasca in zonele impadurite si cu rauri. Nu avea un corp care sa atinga lungimea de 26 de metri, precum in cazul dinozaurului Brachiosaurus, insa masura intre 12 si 20 de metri in lungime si cantarea in jur de 6,5 tone.
Printre caracterisiticile morfologice care evidentiaza dinozaurul Dicraeosaurus se numara gatul foarte scurt, din cauza caruia se putea hrani doar cu frunzele aflate pe crengile joase ale arborilor.
De asemenea, prelungirile inalte ale vertebrelor sale erau bifurcate, iar ligamentele prezente ii permiteau sa isi miste gatul pe verticala. Coada sa era lunga, insa totusi scurta pentru un sauropod, dar avea forma de bici, pe care o intalnim si la alti membri ai acestei familii.
Avand forma unui bici, ii permitea sa se apere de atacurile dinozaurilor pradatori, care puteau suferi rani destul de grave, daca cadeau vicitme ale acestei cozi in forma de bici, reprezentand o importanta arma a dinozaurului erbivor.
Corpul dinozaurului Dicraeosaurus era mare pentru un sauropod, iar in ceea ce priveste dentitia, avea dintii conici, care erau perfecti pentru a smulge fie plantele acvatice, fie cele de pe sol. O alta caracteristica a acestui dinozaur consta in mica vela de pe spate, care il ajuta sa isi regleze temperatura, considerandu-se ca dinozaurii erau animale cu “sange rece”, care nu puteau produce caldura proprie in organism si depindeau de temperatura din mediul inconjurator.
