Paleontologul Othniel Charles Marsh a descoperit, in anul 1978, in Colorado, Wyoming, din Statele Unite ale Americii, fosilele dinozaurului Diplodocus, pe care l-a numit in felul acesta datorita oaselor de pe coada, despre care s-a considerat ca sunt unice, pana s-a constatat ca mai exista un dinozaur care poseda asemenea caracteristici, acesta fiind dinozaurul Mamenchisaurus.
Conform studiilor efectuate, aceasta creatura a trait in Jurasicul superior, in urma cu 150- 147 de milioane de ani, in suprafetele impadurite si pe maluri de ape sau rauri. Descoperirea lui in Colorado nu a fost singura de acest gen, deoarece in aceasta regiune au fost gasite urmele altor dinozauri uriasi.
Anatomia remarcabilă a lui Diplodocus
Corpul dinozaurului Diplodocus masura in lungime 30 de metri si avea o greutate de 15 tone. Printre caracteristicile sale se numara gatul foarte lung, de 8 metri si coada, care masoara 14 metri in lungime, fiind egala cu lungimea intreaga a corpului si a gatului la un loc. Avand asemenea dimensiuni, nu ii era usor sa se miste, cea mai afectata fiind zona gatului, deoarece pe aici treceau nervii de la creier la corp, muschi si artere.
Atunci cand isi ridica gatul, acest dinozaur risca sa isi ciocneasca vertebrele gatului. Se crede ca vertebrele aveau ligamente foarte puternice, deoarece, daca dorea sa isi ridice si capul si coada, trebuia ca muschii gatului si ai capului sa aiba o forta de tractiune de 14 tone.
Adaptările pentru supraviețuire și apărare
Pentru dinozaurul Diplodocus, coada avea rolul de arma, avand forma unui bici si fiind foarte puternica. Astfel, se apara cu aceasta de dinozaurii pradatori. Daca se apropia un pericol, se putea sprijini de membrele posterioare si de coada, pentru a-si ataca adversarul cu membrele anterioare.
De asemenea, traia in turme, fapt ce le permitea sa se apere de atacatori, protejandu-si astfel si puii, care conform urmelor existente, stateau in centrul turmei, fiind protejati de adulti. Spre deosebire de restul corpului, avea un craniu foarte mic, care nu dispunea de o constructie complexa.
Comportamentul și dinamica turmei
Pentru un animal patruped, cu o greutate atat de mare, dinozaurul Diplodocus se putea sprijini foarte bine doar pe membrele posterioare, fapt ce ii permitea sa atinga inaltimea de 15 metri. Atunci cand se deplasa, isi tinea coada in aer, insa, daca dorea sa isi tarasca coada, exista riscul sa isi deterioreze atat unele oase ale cozii, cat si pielea.
Deplasarea prin apa nu reprezenta o problema pentru el, astfel, daca se scufunda in apa, i se ridica corpul la suprafata, fiind suficient sa isi miste membrele puternice, pentru a traversa cu rapiditate o apa. De asemenea, se putea folosi de coada pe post de carma.
Dentitia dinozaurului Diplodocus sugereaza ca se hranea atat cu plante de pe sol, cat si cu cele acvatice. Dintii erau mici si conici, functionau precum o grebla, scotand, cu ajutorul lor, plantele din apa. Pentru a digera bine hrana, il ajutau pietrele gastrice, care o transformau intr-o pasta mult mai usor de digerat.
O alta caracteristica a acestui dinozaur consta in faptul ca avea o singura nara, care era pozitionata deasupra ochilor. Datorita pozitiei pe care o avea, se crede ca acest dinozaur avea si o trompa, cu care putea sa duca ramurile si plantele cu care se hranea direct la gura. Totodata, este posibil ca datorita dintilor lungi, de pana la 3 centimetri, sa poata decoji copacii.
Datorita dimensiunilor uriase ale corpului dinozaurului Diplodocus, acesta avea nevoie de o inima mare sau de mai multe inimi, care sa ii poata alimenta creierul cu sange. Totodata, era nevoie ca creierul sa poata suporta o presiune mare a sangelui. Faptul ca se putea ridica in doua picioare cu usurinta se explica prin centrul de greutate al corpului, care se afla in zona soldurilor. In acelasi timp, se crede ca este posibil ca acest dinozaur sa poata produce sunete, prin care ii putea avertiza pe ceilalti de vreun pericol, atunci cand era cazul.
Prin munca depusa de paleontologi, descoperirea acestor informatii a fost posibila, permitand cunoasterea uriasului dinozaur Diplodocus, care a populat Statele Unite ale Americii in urma cu 150 de milioane de ani.
Inovații în studiul lui Diplodocus și implicații recente
Ultimele descoperiri în domeniul paleontologiei au oferit noi perspective asupra modului în care Diplodocus și-a folosit trompa și sunetele pentru a comunica în turmă, evidențiind complexitatea comportamentului său social.
Analizele acustice sugerează că Diplodocus ar fi putut emite sunete joase, care se propagau pe distanțe lungi, fiind un mecanism eficient pentru coordonarea turmei și alertarea în fața pericolelor. Aceste descoperiri nu doar că extind înțelegerea noastră asupra vieții lui Diplodocus, dar deschid și noi căi pentru studiul comportamentului dinozaurilor săuropozi.
