Einiosaurus procurvicornis este unul dintre cei mai neobișnuiți membri ai familiei Ceratopsidae, un grup de dinozauri erbivori renumiți pentru podoabele lor craniene.
Descoperirea lui Einiosaurus și clasificarea sa
Dinozaurul Einiosaurus face parte din categoria animalelor preistorice cu coarne – Ceratopside – si a trait in era Mezozoica, in perioada Cretacicului superior, cu aproximativ 75 de milioane de ani in urma. Acest animal preistoric traia in turme in zonele impadurite de pe teritoriul unde azi se afla America de Nord, iar hrana sa era formata din plantele de la nivelul solului.
Ramasitele sale fosile in numar foarte mare au fost descoperite intre anii 1985-1989, in Montana (SUA), de catre paleontologul Jack Horner. Specia a fost clasata drept Einiosaurus procurvicornis, in anul 1995, de catre paleontologul Scott Sampson.
Prin aspectul sau de neconfundat dinozaurul Einiosaurus a reprezentat o mare descoperire pentru cercetatori, deoarece impresiona in primul rand prin cornul de pe nas foarte mare si curbat spre fata, dar si prin cele doua proeminente osoase care apar in zona de deasupra ochilor.
Caracteristici fizice și adaptări unice
In spatele capului dinozaurul prezenta o podoaba capilara de forma unui scut foarte mare, a carui greutate era mult diminuata cu ajutorul celor doua deschideri acoperite cu piele groasa si solzoasa. Cornul de pe nas avea o forma diferita fata de cea care aparea la alte ceratopside, cum sunt dinozaurii Styracosaurus si Centrosaurus, si anume era foarte puternic curbat inainte, nu era drept si nici orientat in sus.
Scutul imens era marginit cu proeminente osoase mici, de aceeasi marime, pozitionate la distante egale una de alta, iar pe mijloc prezenta doua coarne lungi, ascutite si subtiri. Rolul acestui scut era de atragere a femelelor in perioada de imprechere, mai ales ca se banuieste ca ar fi fost si colorat diferit fata de pielea ce acoperea si proteja restul corpului. La exemplarele tinere scutul nu era foarte dezvoltat, nu prezenta proeminentele osoase si cele doua coarne lungi, insa deasupra botului aparea un mic ciot al cornului de pe nas, care cu trecerea anilor ar fi ajuns la dimensiunea celui de la exemplarele adulte.
Membrele posterioare erau mai lungi si mai musculoase decat cele posterioare, toate terminate cu labe robuste, groase si degete cu gheare copitate. Mersul acestui dinozaur era patruped, iar capul era tinut intr-o pozitie usor aplecata datorita prezentei scutului din spatele capului. In caz de atac din partea unui dinozaur pradator animalul isi folosea coada lunga si puternica pentru a-si lovi inamicul, iar coarnele de pe scut pentru a-si proteja zona vulnerabila a gatului.
Cercetatorii au estimat lungimea unui Einiosaurus adult la 6 m si greutatea la 5 tone. Botul acestui dinozaur se termina cu un cioc cornos ca de papagal, cu margini taioase care reuseau sa taie chiar si plantele mai dure ce cresteau la nivelul solului. Apoi acestea erau purtate cu ajutorul limbii flexibile in zona dintilor de pe cele doua maxilare, unde erau mestecate si transformate intr-un fel de pasta care aluneca pe gat si ajungea in stomac. In momentul cand dintii se rupeau sau se toceau, altii noi cresteau la loc din osul falcii de dedesubt.
Dinozaurul Einiosaurus face parte din ordinul Ornithischia, familia Ceratopsidae.
Rolul scutului cranian și al proeminențelor osoase în viața socială
Scutul cranian al lui Einiosaurus, împodobit cu coarne subțiri și proeminențe osoase simetrice, avea un rol esențial în comunicarea vizuală dintre membrii turmei. Aceste caracteristici, probabil viu colorate, erau folosite pentru a atrage parteneri în timpul sezonului de împerechere și pentru a semnala statutul social. La exemplarele tinere, scutul era mai puțin dezvoltat, ceea ce le permitea să se integreze în turmă fără a fi percepute ca o amenințare de către adulți.
