Leptoceratopsul este un mic dinozaur teropod care a trait in era Mezozoica, in perioada Cretacicului superior, cu aproximativ 70 de milioane de ani in urma. Ramasitele sale fosile au fost descoperite in Alberta in anul 1910 si descrise de paleontologul Barnum Brown, in anul 1914.
Descoperirea și clasificarea dinozaurului Leptoceratops
Alte ramasite fosile au fost gasite in Montana in anul 1942 si in Wyoming (SUA) in anul 1947. Acest animal preistoric avea lungimea de 2 m si greutatea de 100-150 kg. Se pare ca era erbivor si traia in zonele impadurite unde gasea hrana din ambundenta.
Caracteristicile fizice și adaptările Leptoceratopsului
Membrele anterioare si cele posterioare erau lungi si musculoase, perfect adaptate pentru mersul patruped, dar si pentru cel biped. Faptul ca membrele din spate aveau coapsele musculoase si lungi arata ca animalul avea capacitatea de a alerga foarte rapid. Acest lucru il avantaja in fata anumitor pradatori, de care putea scapa deseori prin fuga.
Coada lunga si puternica il ajuta in mentinerea echilibrului, dar constituia si arma de aparare impotriva dinozaurilor carnivori. Cand animalul vroia sa ajunga la fructele si mugurii copacilor se ridica pe membrele din spate sprijinindu-se pe coada rigida ca pe un piron spre a ajunge cu botul la coroanele inalte. Maxilare erau prevazute cu dinti mici si ascutiti, foarte bine adaptati sa marunteasca chiar si plantele mai tari.
Unii cercetatori considerau ca Leptoceratopsul era o prada usoara pentru carnivorele mari, deoarece avea corpul compact si mai putin zvelt decat animalele care reuseau intradevar sa scape de fiorosii urmaritori din acele vremuri.
Dinozaurul Leptoceratops a fost clasat in ordinul Ornithischia, familia Leptoceratopsidae. Specia a fost numita Leptoceratops gracilis de catre paleontologul Barnum Brawn.
Descoperiri recente despre Leptoceratops
O cercetare recentă a unor fosile descoperite în Alberta a sugerat că Leptoceratopsul ar fi avut comportamente sociale complexe. S-a descoperit că exemplarele formau grupuri mici pentru a se proteja de prădători și a-și crește șansele de supraviețuire. Această descoperire schimbă perspectiva asupra comportamentului ceratopsidelor mici, oferind noi indicii despre dinamica de grup și adaptările lor sociale.
