La Muzeul de Geologie din Sankt Petersburg se afla expus din anul 1925 scheletul dinozaurului Mandschurosaurus amurensis, care a fost descris si reconstituit de catre paleontologul rus Anatoly Nikolaevich Ryabinin. Ramasitele fosile ale acestei creaturi au fost descoperite in 1914 pe malul Raului Amur, in orasul Blagoveshchensk, din Rusia.
Descoperirea fosilelor Mandschurosaurusului
Acest animal preistoric a trait in era Mezozoica, in perioada Cretacicului superior, cu aproximativ 75 de milioane de ani in urma. Popula zonele din apropierea apelor si savanele de pe teritoriu unde azi se afla Asia si se hranea ca orice erbivor cu plante.
Un Mandschurosaurus adult avea lungimea corpului de 8 m si greutatea de 2-4 tone.
Anatomia și adaptările dinozaurului Mandschurosaurus
Particularitatea acestui dinozaur era data de membrele posterioare foarte robuste si musculoase, de coapsele largi, grosolane, mai lungi decat tibia, ceea ce arata ca era un alergator mai putin rapid, comparativ cu dinozaurii pradatori.
Pentru a scapa de atacul dusmanilor statea cat mai aproape de malurile apelor, unde isi gasea refugiul cand era in pericol. Membrele sale anterioare extrem de scurte indica modul sau de deplasare biped, doar pe membrele din spate care se terminau cu degete lungi, suficient de puternice sa sustina greutatea corporala. Coada lunga si groasa avea rol in mentinerea echilibrului.
Mandschurosaurusul avea capul mic, botul de rata alungit, ochii si narile mari sugereaza un simt olfactiv dezvoltat si o acuitate vizuala buna. Cercetatorii au ajuns la concluzia ca ciocul dinozaurului avea o parte rotunjita acoperita cu o teaca cornoasa cu rol in ciugulirea plantelor si frunzelor copacilor.
In interiorul gurii, in partea posterioara a falcilor se gaseau siruri de dinti situati unii peste altii formand un fel de placi cu margini ascutite, perfect adaptate pentru a mesteca bucatile de plante rupte, pentru a zdrobi si macina fibrele tari ale acestora.
Numarul de dinti aliniati era foarte mare, cei care se rupeau sau cadeau erau inlocuiti imediat in acelasi los cu altii noi care cresteau din osul falcii de dedesubt. Prin aceasta dentitie dinozaurul reusea sa mestece chiar si cele mai dure plante, acestea erau smulse si taiate cu ciocul ca o foarfeca, apoi purtate cu ajutorul limbii flexibile in zona dintilor, transformate in pasta, care apoi era inghitita si astfel trimisa in stomac.
Dinozaurul Mandschurosaurus face parte din ordinul Ornithischia, familia Hadrosauridae.
Impactul descoperirilor asupra înțelegerii epocii Cretacice
Descoperirile legate de Mandschurosaurus au oferit informații valoroase despre ecosistemele din Cretacicul superior din Asia. Studierea sedimentelor din jurul fosilelor a indicat prezența unor păduri bogate în conifere și ferigi, confirmând faptul că această zonă era ideală pentru erbivore. De asemenea, distribuția largă a fosilelor sugerează conexiuni ecologice și climatice între diferite regiuni ale Asiei preistorice.
