Microceratops gobiensis, un dinozaur erbivor de dimensiuni mici, a trăit acum 75-80 de milioane de ani, în perioada Cretacicului târziu.
Descoperirea și clasificarea Microceratops
Microceratopsul a fost un dinozaur erbivor mai mic de un metru care a trait cu 80-75 de milioane de ani in urma, pe teritoriul cretacic al Asiei. Ramasitele sale fosile – parti ale maxilarului inferior, mai multi dinti si cateva oase – au fost descoperite in anul 1927-1931 in Mongolia si descrise de paleontologul Anders Birger Bohlin, in anul 1953.
Specia a primit denumirea stiintifica Microceratops gobiensis de la Desertul Gobi. Cercetatorii au estimat lungimea unui exemplar adult – masurata de la cioc si pana la varful cozii – ca fiind de 60-80 cm si greutatea de 60 kg.
Habitatul și dieta dinozaurului Microceratops
Dinozaurii Microceratops traiau in turme mari alcatuite din sute de exemplare in diferite stadii de dezvoltare, erau animale sociabile care stiau ca in acele vremuri stapanite de uriasii carnivori singura lor sansa de supravietuire era sa isi petreaca timpul stransi laolalta. Astfel ei se puteau feri de atacurile pradatorilor si isi puteau apara mai usor puii.
Anatomia unică a Microceratops și adaptările sale
Aceste animale preistorice faceau parte din categoria ceratopsidelor, a dinozaurilor cu coarne, aveau corpul zvelt, mic si ingust, capul mic si alungit, inzestrat cu doua coarne si un scut osos cu multe deschideri acoperite cu piele groasa, care ii diminuau din greutate. Aceasta podoaba capilara ajuta la indentificarea speciei si respectiv la diferentierea exemplarelor intre ele, pe varsta si sex.
Botul lung se termina cu un cioc cornos de papagal, in forma dreptunghiulara, utilizat la ruperea manunchiurilor de plante, la ciugulirea acelor de pin si a frunzelor fragede. In partea anterioara a botului nu avea dinti, insa cele doua maxilare erau prevazute cu numeroase masele cu ajutorul carora macina hrana – formata din frunze, flori si alte plante de la nivelul solului.
Membrele posterioare erau destul de subtiri aveau gambele lungi terminate cu labe mari, degete alungite si gheare ascutite – toate ii permiteau sa se deplaseze biped si sa alerge cu viteza mare. Membrele anterioare erau suficient de bine dezvoltate, astfel incat sa-i ofere posibilitatea sa merga si patruped, iar coada era lunga si rigida, mereu tinuta in pozitie aproape orizontala, avand rol in mentinerea echilibrului.
Dinozaurul Microceratops face parte din ordinul Ornithischia, familia Protoceratopsidae.
Rolul scutului osos în viața Microceratops
Scutul osos al Microceratops avea mai multe funcții: protecția împotriva prădătorilor, identificarea speciei și comunicarea socială în cadrul turmelor. Cercetătorii sugerează că mărimea și forma scutului variau în funcție de sex și vârstă, masculii adulți având scuturi mai mari, utilizate în lupte pentru supremația în turmă. Acest aspect ajută la înțelegerea ierarhiilor sociale din cadrul ceratopsidelor timpurii.
