Ornitholestes hermanni, cunoscut și sub numele de „pasărea hoț”, a fost un prădător agil și inteligent care a trăit în perioada Jurasicului superior, acum aproximativ 155 de milioane de ani.
Descoperirea și clasificarea lui Ornitholestes
Palontologul Henry Osborn a descris in anul 1903 specia Ornitholestes hermanni pe baza unor ramasite fosile (un schelet incomplet) descoperite in anul 1900 in cariera Como Bluff – un celebru cimitir de dinozauri din Wyoming (SUA).
In urma studiilor facute Osborn a ajuns la concluzia ca acest dinozaur era pradator si a trait in era Mezozoica, in Jurasicul superior, cu aproximativ 155 de milioane de ani in urma. Prefera zonele cu delte si savane de pe teritoriul unde azi se gaseste America de Nord, iar hrana sa era formata exclusiv din carne – animale mici sau lesuri gasite din intamplare.
Cercetatorii au estimat dimensiunile acestui dinozaur ca fiind destul de mici, avea lungimea de aproximativ 2 m si greutatea de 12 kg.
Era o versiunea mai mica a unui dinozaur pradator mare, tocmai datorita falcilor puternice si mersului pe cele doua membre posterioare.
Comportamentul de vânătoare și hrănire
Numele de Ornitholestes inseamna ,,pasarea hot” si i-a fost dat pentru ca era un dinozaur ,,inteligent”, capabil de a prinde pasarile din zbor si de a fura pentru a se hrani. Membrele anterioare erau suficient de bine dezvoltate, se terminau cu degete foarte lungi si gheare adaptate perfect acestui scop.
Pe de alta parte numele se datora fatului ca obisnuia sa se apropie pe furis de animalele deja ucise de pradatori mari, se strecura printre picioarele acestora, smulgea cu ghearele o bucata mare de carne si apoi fugea rapid mai departe fara a deranja ospatului animalelor uriase. Faptul ca avea tibia mai scurta decat coapsa arata ca nu era un alergator excelent.
Caracteristici fizice și adaptări unice
Avea membrele posterioare mult mai lungi si mai robuste, se deplasa intotdeauna biped, cand alerga avea o pozitie a corpului aproape orizontala, coada extrem de lunga si flexibila masura aproape jumatate din lungimea corpului, il ajuta in mentinerea echilibrului, iar gatul foarte lung era tinut in forma literei S, ca pasarile de azi.
Falcile acestui animal preistoric erau puternice, aveau dinti ascutiti, iar faptul ca era un dinozaur pradator de talie mica i-a facut pe cercetatori sa sublinieze ca vana mai ales creaturi mici. Membrele din fata prin structura lor aveau capacitatea de a prinde diferite lucruri mici, de a le ridica si transporta in alt loc, astfel el se putea furisa la cuiburile altor dinozauri pentru a le fura ouale ca sa le manance.
Capul acestui dinozaur era relativ mic comparativ cu dimensiunea corpului. O particularitate a sa era creasta de deasupra narilor, care e posibil sa fi fost prezenta la ambele sexe – ca o trasatura a acestei specii – sau sa fie o podoaba doar a masculilor. Aceasta creasta se asemana oarecum cu acel corn slab dezvoltat de pe nasul dinozarului Proceratosaurus.
Dinozaurul Ornitholestes face parte din ordinul Saurischia, Familia Ornitholestidae.
Rolul lui Ornitholestes în ecosistemul Jurasicului superior
În ecosistemul complex al Jurasicului superior, Ornitholestes ocupa o nișă importantă ca prădător de talie mică. Deși nu avea dimensiunile impunătoare ale altor carnivori precum Allosaurus, contribuia la echilibrul ecosistemului prin controlul populațiilor de animale mici și prin reciclarea resurselor – cum ar fi hrănirea cu lesuri sau ouă abandonate. Fiind o specie de dimensiuni reduse, Ornitholestes trebuia să fie mereu vigilent pentru a evita să devină prada altor dinozauri mai mari, demonstrând o adaptabilitate deosebită într-un mediu dominat de giganți.
Curiozități despre creasta lui Ornitholestes
Creasta mică, poziționată deasupra narilor, este una dintre trăsăturile distinctive ale lui Ornitholestes. Cercetătorii sugerează că această caracteristică ar fi avut mai degrabă un rol în atragerea partenerilor sau în identificarea speciei decât unul funcțional. Este posibil ca aceasta să fi fost mai vizibilă la masculi, fiind folosită în ritualuri de împerechere sau pentru a intimida alți indivizi din aceeași specie. Prezența acestei creste sugerează o complexitate socială interesantă pentru un dinozaur de talie mică.
