Principala particularitate a dinozaurului Pelorosaurus era data de membrele anterioare mai lungi decat cele posterioare. Prin acest lucru dinozaurul se deplasa patruped si avea spatele foarte mult inclinat spre partea posterioara. Membrele erau robuste, aveau insertii musculare puternice pe oase mari si late, se terminau cu labe rezistente, cu degete groase si gheare in forma de copita.
O alta caracteristica a Pelorosaurusului era reprezentata prin scutul de pe partea dorsala a corpului ce era alcatuit din numeroase placi osoase, lungi de 3 cm, care aveau rolul de a proteja animalul de loviturile dinozaurilor pradatori.
Dinozaurul Pelorosaurus traia in turme mari, alcatuite din sute de exemplare, popula zonele de campie, impadurite, din apropierea apelor, iar hrana sa era formata din frunze, plante terestre si acvatice.
Interesant la acest imens erbivor era gatul foarte lung care ii permitea sa ajunga cu botul la coroanele inalte ale copacilor. Coada era si ea lunga, subtire si flexibila, insa nu depasea lungimea exagerata a gatului. Cu ajutorul cozii dinozaurul se putea apara, aplica lovituri ca de bici animalelor de prada care il atacau.
Capul era foarte mic, iar faptul ca avea narile amplasate deasupra botului indica posibilitatea animalului de a se hrani si cu plante acvatice. Craniu avea o forma arcuita, inalta, se completa cu botul alungit si lat, cu maxilarele prevazute cu numerosi dinti ascutiti, in forma de frunza, ce rupeau si marunteau cu usurinta vegetatia.
In perioada de reproducere femelele sapau gropi in pamant, in locuri bine alese, la marginea padurii, depuneau in ele un anumit numar de oua printr-un organ posterior numit cloaca, apoi acopereau gropile cu plante pentru a le mentine la temperatura constanta necesara clocirii. Aceste femele aveau corpul foarte masiv, de aceea le era aproape imposibil sa cloceasca ouale, in caz contrar exista riscul sa le striveasca sub greutatea corpului.
Dupa eclozarea oualor puii erau inca de la inceput suficient de bine dezvoltati, ieseau la suprafata imediat si incepeau din instinct sa se hraneasca cu plantele fragede din jur. Pentru a scapa de animalele de prada se ascundeau in desisul padurii, prin vegetatia bogata de la nivelul solului.
In anul 1850 paleontologul Gideo Mantell a facut o descriere amanuntita a acestui dinozaur pe baza ramasitelor fosile descoperite in diferite parti ale Europei, in Anglia, Portugalia si Franta. Specia a fost numita Pelorosaurus conybearei si se banuieste ca a trait in era Mezozoica, in Jurasicul superior, cu aproximativ 138-112 de milioane de ani in urma. Cercetatorii au estimat lungimea unui Pelorosaurus adult ca fiind de aproximativ 24 m, inaltimea de 11,5 m si greutatea de 40 tone.
Dinozaurul Pelorosaurus face parte din ordinul Saurischia, familia Brachiosauridae.
