Polacanthus, un dinozaur erbivor cu armură impresionantă, a trăit în perioada Cretacicului inferior, acum aproximativ 130 de milioane de ani.
Descoperirea și clasificarea Polacanthusului
Polacanthusul a fost cel mai mic dinozaur care avea corpul blindat si apartinea grupului Ankylosauria. Paleontologii au estimat lungimea lui ca fiind de 4 m, inaltimea de 1,5 m si greutatea de o tona. Era un dinozaur erbivor care a trait in era Mezozoica, in perioada Cretacicului inferior, cu 136-112 milioane de ani in urma.
Se pare ca ramasitele sale fosile (care alcatuiau un schelet partial format din cateva vertebre, oasele membrelor posterioare si cateva placi osoase din armura de pe spate) au fost descoperite de catre reverendul W. Darwin Fox in Anglia, in anul 1865 si tot atunci a fost si descris pentru prima oara dar sub un nume anonim. Numele stiintific al speciei de Polacanthus foxii a fost stabilit de paleontologul Richard Owen.
Se pare ca au existat doua specii, deoarece in anul 1996 tot in Anglia au fost descoperite ramasitele fosile ale unui nou dinozaur mai mare si mai robust care a fost numit de catre paleontologul William T. Blows drept Polacanthus rudwickensis. Mai tarziu au fost descoperite si alte ramasite fosile in Dakota de Sud in SUA.
Caracteristici fizice și adaptări la apărare
Acest animal preistoric impresiona prin placile osoase si spinii lui puternici dispusi pe doua randuri, care apareau pe umeri si ceafa, spate si coada. In zona abdominala prezenta o placa osoasa aplatizata, mare, la fel de rezistenta.
Daca era atacat de un dinozaur pradator, Polacanthusul era protejat foarte bine de armura sa, de tepii ascutiti si puternici, de aceea nu fugea din calea inamicului ci se apara si il lovea cu ajutorul cozii.
Avand corpul greoi cu siguranta mersul sau era pe toate cele patru membre, iar faptul ca-si tinea capul coborat se pare ca hrana sa consta mai mult din plantele de la nivelul solului. Capul era mic, privit de sus avea forma unui triunghi lat, ochii erau pozitionati pe partile lui laterale, iar botul era prevazut cu un cioc ascutit ca de papagal.
Membrele anterioare erau putin mai mici decat cele posterioare, insa destul de robuste si prevazute cu degete mari si unghii copitate. Membrele posterioare erau mai musculoase, cu coapsele mai robuste, bine adaptate sa sustina greutatea corpului. Coada era lunga si grea, atarna in spate si reprezenta o buna arma de atac care de cele mai multe ori indeparta chiar si pe cei mai mari pradatori prin loviturile ei puternice.
Dinozaurul Polacanthus face parte din ordinul Ornithischia, familia Ankylosauridae.
Importanța Polacanthusului în studiul dinozaurilor erbivori
Studiul Polacanthusului a oferit informații valoroase despre evoluția dinozaurilor erbivori cu armură din grupul Ankylosauria. Acest dinozaur demonstrează adaptările complexe ale erbivorilor preistorici pentru a supraviețui în medii dominate de mari prădători. Armura sa impresionantă, spinii și coada robustă sugerează o strategie de apărare evoluată, care i-a permis să se apere eficient și să reziste atacurilor. Polacanthusul servește astfel ca un exemplu al co-evoluției între pradă și prădător în era Mezozoică.
