Shantungosaurus este unul dintre cei mai mari dinozauri erbivori descoperiți vreodată, fiind o adevărată minune a lumii preistorice.
Descoperirea fosilelor de Shantungosaurus în Shandong
Dinozaurul Shantungosaurus a fost cunoscut in urma prezentarii stiintifice facute de catre paleontologul chinez Hu Chengzhi, in anul 1973. Aceasta a analizat ramasitele fosile ale acestui animal preistoric descoperite in provincia Shandong, din China, in anul 1964, si le-a clasat ca fiind vechi de aproximativ 75 de milioane de ani.
Scheletul acestui animal preistoric a fost expus la Muzeul de Istorie Naturala din Beijing. In concluzie, acest urias Shantungosaurus a trait in era Mezozoica, in perioada Cretacicului superior. Hu Chengzhi a numit aceasta specie Shantungosaurus giganteus deoarece dimensiunile estimative ale unui exemplar adult erau de necrezut – lungimea era de aproximativ 12-15 m, iar greutatea de 14-16 tone.
Caracteristicile fizice impresionante ale lui Shantungosaurus
Membrele anterioare ale acestei creaturi erau relativ lungi si musculoase, terminate cu degete puternice, cu gheare tari si ascutite. Membrele posterioare erau mai lungi si mai robuste, ele sustineau cea mai mare parte a greutatii corpului. Mersul acestui animal era semibiped, dar de cele mai multe ori mergea pe toate cele patru picioare avand in vedere greutatea impresionanta a corpului.
Rolul cozii în apărare și mobilitate
Gatul era lung si musculos, se asemana foarte mult cu cel al unui cal, era flexibil si suficient de puternic sa sustina cu usurinta capul acestui dinozaur. Coada era exagerat de lunga dar si lata, masura trei sferturi din lungimea totala a corpului. Avea rol in mentierea echilibrului, dar putea fi utilizata si drept arma de aparare, ca un bici, impotriva dinozaurilor pradatori.
Dinozaurul Shantungosaurus apartinea grupului de dinozauri cu cioc de rata, deoarece avea dimensiuni gigantice, iar botul sau se termina cu un cioc lipsit de dinti asemanator cu cel al unei rate. Craniul ajungea la lungimea de 1,6 m, era lung si turtit, dar ca aspect general parea relativ mic comparativ cu dimensiunea corpului.
Falcile sale prezentau o serie de dinti mari si puternici, de forma unor molari, care marunteau cu usurinta atat plantele fragede, dar si vegetatia mai tare. Pe masura ce acestia se rodeau sau se rupeau se refaceau de la baza lor, la fel cum se intampla la rozatoarele din epoca noastra. Manunchiurile de plante erau smulse cu ciocul, apoi mestecate si sfarmate cu dintii pana ce deveneau ca o pasta ce aluneca apoi pe gat.
Cercetatorii au ajuns la concluzia ca aceste animale traiau in zonele impadurite din apropierea raurilor, iar coada groasa i-a facut pe multi sa emita ipoteza ca ar fi fost folosita pe post de padela, pentru a inota mai ales atunci cand trebuiau sa se salveze de atacul pradatorilor.
Dinozaurul Shantungosaurus face parte din ordinul Ornithischia, familia Hadrosauridae.
Particularități ale sistemului dentar
Una dintre cele mai fascinante caracteristici ale lui Shantungosaurus este structura sa dentară. Cu peste 1.500 de dinți dispuși în baterii dentare complexe, acest dinozaur avea capacitatea de a mesteca plante dure, inclusiv lemnoase, care reprezentau o parte semnificativă a dietei sale.
Dintre aceștia, fiecare rând dentar era constant reînnoit pe măsură ce dinții uzurați erau înlocuiți de noi formațiuni dentare. Acest mecanism asigura o eficiență maximă în procesarea hranei și o adaptabilitate ridicată la diferite tipuri de vegetație din Cretacicul superior.
