In anul 1979 in provincia Sichuan din China s-au descoperit peste 10 schelete ale unui imens dinozaur erbivor care avea lungimea de 9 m si cantarea 10 tone. Pe baza acestor schelete fosilizate un grup de palontologi chinezi – format din Dong, Zhou si Zhang – au descris aceasta specie in anul 1983 si au numit-o Shunosaurus lii. Se banuieste ca acest animal preistoric a trait in perioada Jurasicului mediu, in era Mezozoica, cu aproximativ 190 de milioane de ani in urma.
Dinozaurul Shunosaurus era un sauropod cu coada lunga care popula zonele impadurite cu vegetatie abundenta din apropierea cursurilor de ape. Avand in vedere corpul sau masiv si abdomenul enorm se pare ca acest animal isi petrecea majoritatea timpului mancand.
Avea capul aplatizat si putin alungit, cu narile pozitionate pe partile laterale, botul lung cu maxilarele prevazute cu dinti in forma de lingura, dispusi la distanta mica unul de altul astfel incat formau un fel de grebla cu ajutorul careia aduna frunzele fragede de pe ramurile copacilor.
Se deplasa patruped, corpul sau era sustinut de cele patru picioare ca niste piloni uriasi, ce se terminau cu labe puternice si gheare copitate. Coada exagerat de lunga, fexibila si musculoasa, era folosita ca arma de aparare impotriva dinozaurilor pradatori. Cu ea Shunosaurusul aplica inamicilor lovituri puternice ca de bici, mai ales cu extremitatea ei ce avea o protuberanta osoasa in forma de buzdugan.
Desi erau erbivore gigantice, viata lor era mereu amenintata de atacul pradatorilor fiorosi care traiau in acele vremuri. De asemenea si catastrofele naturale au contribuit la disparitia acestei specii. Ploile torentiale reprezentau un pericol pentru turmele mari surprinse de inundatii in vaile bogate in vegetatie, unde ele isi cautau hrana preferata. Numeroase fosile arata ca astfel de catrastofe distrugeau dintr-o lovitura turme intregi de dinozauri.
Dinozaurul Shunosaurus face parte din ordinul Saurischia, familia Cetiosauridae.
