Spinosaurusul (Spinosaurus aegypticus) este unul dintre cei mai lungi dinozauri, care a trait in era Mezozoica, in Cretacicul superior, cu peste 70 de milioane de ani in urma. Ramasitele sale, fosilele au fost descoperite in anul 1915 de catre paleontologul Ernst Stromer, in Maroc si Egipt.

Acest dinozaur avea anumite particularitati morfologice care il deosebeau de celelalte specii de dinozauri. In primul rand avea corpul foarte lung, s-a estimat ca lungimea sa ar fi ajuns la 14 m si nu putea fi depasita decat de cea a imensului Tyrannosaurus, care depasea 14 m lungime, 6 m inaltime si cantarea 7 tone. De asemenea, greutatea unui Spinosaurus era impresionanta, ajungea la 4 tone, iar pe spate prelungirile vertebrelor puteau atinge 1,7 m si erau acoperite cu piele groasa.

Aceasta creasta de piele se banuieste ca ar fi fost folosita pentru preluarea caldurii de la razele solare, sau dimpotriva pentru eliminarea caldurii in zilele toride, prin faptul ca sufla vantul de-a lungul acesteia. Greutatea mare a corpului era echilibrata in timpul mersului cu ajutorul cozii lungi, care era purtata orizontal.

Membrele anterioare erau mai mici, cu patru degete subtiri terminate cu gheare ascutite si incovoiate, iar membrele posterioare erau robuste, musculoase, cu oase late, masive, cu primele trei degete mari prevazute cu gheare tari si curbate, iar al patrulea deget mai mic si pozitionat lateral.

Nu exista dovezi directe despre hrana pe care o consuma acest Spinosaurus, insa unele dovezi indirecte despre stilul de viata, anatomie si mediul acestui animal preistoric ne sugereaza (prin solzii de peste si dintii altor dinozauri mai mici descoperiti in regiunea de stomac) ca era un mare carnivor, care traia in apropierea apelor si vana o mare varietate de animale si dinozauri tineri.

Citește și:  Coelodonta antiquitatis și alte specii de rinoceri fosili, stramoși ai rinocerilor de astăzi

Spinosaurusul

Craniul sau alungit si destul de ingust, cu incisivi ascutiti si curbati, indica faptul ca acest vanator prefera sa prinda in special pesti si soparle. Insa potrivit unor paleontologi care au studiat in amanunt forma craniului, au constatat ca maxilarele permiteau animalului sa-si deschida larg gura si sa-si extinda falcile, astfel incat el putea inghiti si o prada mai mare.

De asemenea, se presupune ca acest animal se deplasa de obicei pe membrele posterioare, care erau mai mari si mai puternice, dar ocazional alerga si pe toate cele patru membre. In urma unor studii recente ale compozitiei izotopice de oxigen din smaltul dintilor de Spinosaurus s-a ajuns la concluzia ca acesti dinozauri au avut mai degraba un stil de viata semi-acvatic, asemanator broastelor-testoase sau crocodililor.

Potrivit altor paleontologi se presupune ca aceste animale preistorice se aflau la concurenta cu alte animale de prada pentru a gasi hrana si astfel erau fortati sa se adapteze unui stil de viata acvatic si semi-terestru.

Orbitele mari ale acestui animal sugereaza faptul ca acest vanator periculos poseda o acuitate vizuala foarte mare, observa cu mare usurinta prada de la distanta, o ataca prin surprindere si o tinea cu ghearele puternice si incovoiate. In perioada de imperechere, se dadeau lupte crancene intre masculi pentru cucerirea femelelor, se loveau, se muscau isi raneau creasta de pe spate. De asemenea, creasta de pe spate juca si rolul de capatare a atentiei intre parteneri, prin colorit, marime si forma.

Spinosaurusul face parte din ordinul Saurischia si familia Spinosauridae.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.