Stenopterygius, un ihtiozaur care a trăit în perioada Jurasicului inferior, este unul dintre cei mai rapizi înotători ai erei Mezozoice.
Descoperirea și clasificarea Stenopterygiusului
Specia Stenopterygius face parte din categoria Ihtiozaurilor si a trait in era Mezozoica, in perioada Jurasicului inferior, cu aproximativ 185-170 de milioane de ani in urma. Prin conformatia corpului se asemana foarte mult cu un delfin din zilele noastre, insa prin forma inotatoarei dorsale amintea de imaginea unui rechin.
De asemenea, acest inotator al marilor din perioada de inceput a Jurasicului se asemana foarte mult cu Ichtyosaurusul – un alt animal exclusiv acvatic care popula apa marilor din acea vreme. Fata de acesta, Stenopterygiusul avea inotatoarea caudala mai scurta si puternic indoita in jos, iar craniul mai mic.
Botul era ascutit, pe margini avea numerosi dinti ascutiti si putin curbati, toti cu radacini foarte adanci. Se banuieste ca odata cu trecerea anilor dintii se curbau tot mai tare si cadeau.
Ramasitele fosile ale acestui animal acvatic au fost descoperite in Germania in 1856, iar pe baza lor in anul 1904 paleontologul Otto Jaekel a facut o descrire a acestei specii si a numit-o Stenopterygius quadriscissus. Numele provine de la cuvintele din limba greaca ,,stenos” (ingust) si ,,pteryx” (aripa).
Adaptările fizice ale ihtiozaurului Stenopterygius
Cercetatorii au estimat lungimea unui exemplar adult la 3 m si greutatea la 70 kg. De asemenea, ei au ajuns la concluzia ca Stenopterygiusul avea un schelet foarte rigid, era o specie de ihtiozaur avansata.
Stenopterygiusul era un inotator excelent, foarte rapid si asta datorita in primul rand inotatoarelor sale anterioare si posterioare, dar si inotatoarei dorsale si caudale bifurcate. Avea narile pozitionate in apropierea orbitelor, astfel incat trebuia sa ridice doar putin capul deasupra apei pentru a respira. De asemenea, avea ochii protejati de inele osoase, iar hrana sa preferata era formata din peste, belemniti, cefalopode si alte creaturi marine.
Comportamentul reproductiv unic al Stenopterygiusului
In perioada de reproducere acesti dinozauri-peste nu depuneau ouale pe uscat ca alte specii, femelele nasteau pui vii in apa. Fiecare pui se nastea cu coada inainte, printr-un orificiu care apare si la reptile si se numeste cloaca.
Imediat dupa nastere puiul avea cateva secunde sa inoate la suprafata apei pentru a respira, apoi dupa ce avea plamanii umpluti cu aer inota inapoi in adancuri si se ascundea printre corali pentru a se apara de reptilele marine carnivore care traiau in marile din acele vremuri.
Dinozaurul Stenopterygius face parte din ordinul Ichtyosauria, familia Stenopterygiidae.
Evoluția ihtiozaurilor și impactul climatic
Stenopterygiusul face parte dintr-o linie evolutivă a ihtiozaurilor care s-a adaptat la schimbările climatice din era Mezozoică. În perioada Jurasicului inferior, temperaturile marine mai ridicate au permis o diversificare rapidă a speciilor marine.
Această adaptare este evidentă prin modificările anatomice, cum ar fi scheletul compact și narile poziționate strategic pentru respirație rapidă. Stenopterygiusul exemplifică perfect modul în care ihtiozaurii au dominat ecosistemele marine din acea vreme.
