Stygimoloch, unul dintre cei mai neobișnuiți dinozauri ai Cretacicului superior, a atras atenția paleontologilor prin structura craniană deosebită și caracteristicile sale unice.
Dinozaurul Stygimoloch impresiona prin bolta craniana neobisnuit de groasa, prin coarnele si proeminentele osoase din zona cefei si partea de deasupra capului.
Rolul boltei craniene și al coarnelor în comportamentul social
Tinand cont de aspectul sau inedit creat de aceasta podoaba capilara ciudata am putea spune ca Stygimolochul era unul dintre cele mai bizare animale preistorice care apartin categoriei dinozaurilor.
Capul era bombat in sus, astfel incat se asemana cu o cupola inalta si ingusta, in spatele ei avea o serie de coarne lungi si ascutie, de marimi diferite, iar zonele din jurul ochilor si de deasupra botului erau acoperite cu numeroase proeminente osoase foarte ascutite.
Caracteristicile anatomice distinctive ale Stygimoloch
Prin aceasta podoaba capilara masculii concurau intre ei in perioada de rut si atrageau femelele in perioada de imperechere. De asemenea cu ajutorul spinilor si coarnelor ascutite se aparau de atacurile dinozaurilor pradatori, cum fac si berbecii de azi care isi lovesc puternic rivalii cu capul in confruntarile dintre ei. Aspectul unui Stygimoloch era infricosator insa in acelasi timp era un mod de identificare a speciei si de diferentiere a exemplarelor intre ele in cadrul aceluiasi grup.
Mersul acestui dinozaur era pe cele doua membre posterioare deoarece erau mai lungi si mai puternice decat cele anterioare, se terminau cu labe puternice acoperite cu piele groasa si solzoasa, aveau degetele prevazute cu gheare ascutite, curbate si lungi, la fel ca pasarile de prada de azi – trei dintre degete erau indreptate inainte si sustineau greutatea corporala, iar al patrulea era pozitionat mai sus si orientat inapoi.
Conformatia oaselor – tibia mai mare decat coapsa – arata ca Stygimolochul era un alergator excelent – acesta era un avantaj in fata dinozaurilor carnivori, de urmarirea carora reusea sa scape prin fuga, ruland cu viteza mare si reusind astfel in timp util sa se ascunda in desisul padurii.
Descoperirile fosile și semnificația lor științifică
Dinozaurul Stygimoloch a trait in era Mezozoica, in perioada Cretacicului superior, cu aproximtiv 70-60 de milioane de ani in urma. Ramasitele sale fosile au fost descoperite in Montana, Dakota de Sud si Wyoming si descrise pentru prima data in anul 1983 de paleontologii americani Peter Malcolm Galton si Hans-Dieter Sues.
Aceasta specie a fost numita Stygimoloch spinifer si se banuieste ca popula zonele impadurite cu vegetatie abundenta din apropierea apelor, de pe teritoriul cretacic al Americii de Nord, unde se hranea cu tot felul de plante fragede si frunze de la nivelul solului.
Dinozaurul Stygimoloch face parte din ordinul Ornithischia, familia Pachycephalosauridae.
Importanța paleontologică a descoperirilor din America de Nord
Descoperirea fosilelor de Stygimoloch în statele Montana, Dakota de Sud și Wyoming a adus contribuții esențiale la înțelegerea ecosistemelor din Cretacicul superior. Analiza sedimentelor în care au fost găsite sugerează că aceste regiuni erau odinioară dominate de păduri dense și râuri bogate, oferind un habitat ideal pentru dinozauri erbivori. Studiile recente arată că aceste descoperiri au contribuit și la înțelegerea extincției masive care a pus capăt erei Mezozoice.
