Talarurus, un dinozaur erbivor din perioada Cretacicului, este un exemplu fascinant de adaptare pentru supraviețuire.
Descoperirea Talarurusului în Desertul Gobi
Talarurusul a fost un dinozaur erbivor care a trait pe teritoriul cretacic al Asiei, cu aproximativ 85 de milioane de ani in urma. Ca specie apartinea grupului Ankylozaurilor, respectiv dinozaurilor cu carapace.
Ramasitele sale fosile au fost descoperite in Desertul Gobi, in Mongolia, in anul 1952, si au fost descrise de paleontologul rus Evgeny Maleev. Specia a fost numita stiintific Talarurus plicatospineus si de-a lungul anilor a dat nastere la multe controverse – unii cercetatori au clasa-o in familia Nodosauridae, iar altii in numar mai mare au afirmat ca prezenta multe dintre atributele familiei Ankylosauridae.
In urma studiilor facute asupra fosilelor s-au aflat date importante privind aspectul si viata acestui animal preistoric.
Caracteristicile fizice ale Talarurusului
Expertii au estimat lungimea unui Talarurus adult ca fiind de 5-6 m si greutatea de aproximativ 2,5 tone. Se banuieste ca avea corpul masiv, lat si plat, foarte bine protejat impotriva atacurilor dinozaurilor pradatori prin intermediul unei armuri dorsale osoase, alcatuita din placi si piroane ascutite, de diferite dimensiuni. Acest scut rezistent parea sa imbrace animalul ca intr-o carcasa groasa, ce reprezenta un adevarat blindaj pentru corpul sau.
Capul era relativ mic comparativ cu dimensiunea corpului, de forma triunghiulara, acoperit si el cu placi osoase mai mici, iar craniul se prezenta turtit si ingust. Pe partile laterale apareau cativa spini si ghimpi ososi ascutiti, care protejau flancurile de atacurile pradatorilor. Coada – groasa la baza si din ce in ce mai subtire spre varf – era destul de flexibila, putea fi ridicata si miscata in diferite directii, fiind alcatuita din vertebre intarite de tendoane osificate.
La exterior era acoperita cu placi osoase si piroane ascutite, iar la capat avea o maciuca groasa si grea care reprezenta o arma foarte periculoasa in fata atacului unui dinozaur pradator. Cu ajutorul ei dinozaurul reusea sa dea lovituri puternice inamicului si sa-i provoace rani suficient de grave, incat sa-l descurajeze si sa-l puna pe fuga.
Habitatul și dieta Talarurusului
Dinozaurul Talarurus popula savanele unde isi cauta pasnic hrana preferata formata din plantele de la nivelul solului. Acestea erau rupte cu ciocul mare si puternic dar lipsit de dinti, doar putin maruntite prin inchiderea si deschiderea botului si apoi inghitite direct. Datorita pozitiei corpului putin inclinata in fata era nevoit sa-si tina capul oarecum aplecat. Se pare ca nu traia in turme ca alte specii de ankylozauri, ci prefera sa duca o viata solitara.
Avand membrele scurte, robuste si indesate, terminate cu labe puternice, cu degete groase si gheare rezistente, avea capacitatea de a se deplasa patruped cu usurinta pe sol, alergand cu o viteza de 7,5 km/ h. In caz de pericol Talarurusul avea obiceiul sa se aseze ghemuit la pamant, pentru a-si proteja singura parte vulnerabila a corpului – abdomenul.
Dinozaurul Talarurus face parte din ordinul Ornithischia, familia Ankylosauridae.
Adaptări speciale ale armurii osoase
Armura osoasă a Talarurusului nu era doar o simplă protecție împotriva prădătorilor. Studiile microscopice au arătat că plăcile osoase conțineau vase de sânge, ceea ce sugerează că acestea ar fi putut fi utilizate pentru termoreglare. Această adaptare ar fi fost crucială în climatul arid al regiunilor asiatice din perioada Cretacicului, permițând dinozaurului să își mențină o temperatură optimă în condiții extreme.
