In anul 1993, in Dakota de Sud, paleontologii americani au descoperit inima fosilizata a unui dinozaur erbivor – Thescelosaurus neglectus – care a trait cu 65 de milioane de ani in urma, in era Mezozoica, in perioada Cretacicului superior. Aceasta a fost considerata o descoperire foarte importanta deoarece se stie ca doar dintii si oasele reusesc sa se pastreze prin fosilizare.
Primele ramasite fosile ale acestei specii de dizonazuri au fost descoperite in anul 1890, in Wyoming, de catre paleontologul Hatcher John Bell. Mai tarziu in anul 1913 a fost reintregit scheletul unui Thescelosaurus si descris in detaliu de catre paleontologul Charles W. Gilmore – acesta i-a dat si numele cunoscut in prezent.
Acest dinozaur era erbivor, traia in zone cu paduri si se hranea cu plante, avea lungimea corpului de aproximativ 2,5-4 m si greutatea de 250-300 kg. Inima sa arata ca o piatra de marimea unui pepene, avea patru cavitati, semana cu inima mamiferelor si a pasarilor din zilele noastre, si nu cu cea a reptilelor.
S-ar parea ca acest dinozaur avea un sistem respirator si circulator bine diferentiate, care permiteau dezvoltarea unui metabolism mai intens decat la animalele cu sange rece.
Avea membrele posterioare mai lungi si mai musculoase, iar cele anterioare mult mai mici, fapt ce arata ca era un animal bipet, ideea ca se deplasa pe toate cele patru membre este destul de incerta.
Capul sau era destul de mic, cu botul ascutit, dintii incisivi de pe maxilarul superior erau ascutiti, iar cei din spate erau tociti. Ochii erau mari, narile mici, iar gatul destul de scurt si subtire. Coada era lunga si robusta, mai groasa la baza si ascutita la varf, il ajuta in mentinerea echilibrului.
Cand se simtea in pericol alerga, desi nu atingea o viteza foarte mare, se apara impotriva dinozaurilor pradatori cu placile osoase ce erau rapandite pe tot corpul.
Dinozaurul Thescelosaurus face parte din ordinul Ornithischia si familia Thescelosauridae.
